Gânduri la început de an

Fraţi creştini,
Am trăit cu ajutorul bunului Dumnezeu, momente de mare bucurie la Crăciun, când alături de magi am încercat să aducem şi noi daruri din puţinul nostru pruncului Iisus, am colindat cu îngerii, am privegheat cu păstorii, fiind alături de Domnul în Egipt, iar apoi în templu, privind uimiţi alături de rabini înţelepciunea Cuvântului Întrupat. Cred că nimic nu poate exprima bucuria zilelor de sărbătoare în care prin realismul liturgic am devenit contemporani tuturor evenimentelor, la care am participat activ.
Am încheiat anul cu momentul Naşterii, am început noul an privindu-L pe Domnul intrând în apele Iordanului spre a primi botezul din mâna Înainte-mergătorului Ioan. Treizeci de ani din viaţa Domnului trăite de noi în câteva zile. Sunt clipe minunate pe care numai în Biserică le putem înţelege, deoarece numai aici tainele lui Dumnezeu se desluşesc, devenind pentru noi cei din biserică izvor de viaţă. Dumnezeu creează pentru noi un an nou, un an ce nu se va mai repeta, un an în care putem scrie o nouă istorie, inventa medicamente pentru boli incurabile, putem scrie cărţi minunate, putem compune muzică, putem schimba faţa lumii. Totul este posibil deoarece Dumnezeu aduce pentru noi noutatea, anul nou pe care-l dorim minunat. Ce se va alege din promisiunile pe care le facem la trecerea dintre ani, rămâne de văzut. Unii dintre noi am ales de ani buni să petrecem momentul trecerii dintre ani în Biserică, cerând Domnului să binecuvânteze cununa anului bunătăţii (Liturghia Sfântului Vasile cel Mare), deoarece noi, creştinii ortodocşi, ştim că tot darul desăvârşit, vine de la Părintele luminilor, pe care îl rugăm să ne mai îngăduie un an.

Începem noul an prin sfinţirea caselor, când ne exprimăm dorinţa ca binecuvântarea Domnului, care a sfinţit apele Iordanului, să sfinţească casele şi familiile noastre. Adeseori privim cu ochi poate prea pământeşti acest moment al sfinţirii caselor, fără să înţelegem că prin stropirea cu Aghiazma Mare, Domnul vine şi înnoieşte viaţa noastră.

Superficialitate unora mă determină să cred că noutatea pe care o aduce Dumnezeu la fiecare început de an, de zi sau săptămână, este mai puţin interesantă decât ştirile de la ora 17. Se înnoieşte faţa pământului, se creează pentru toţi un nou timp, dar unii rămân mereu aceiaşi, ignorând darul de sus. Pentru unii ca ei, nu mai există noul, de aceea sunt mereu trişti, iar viaţa nu le mai oferă de mult satisfacţii.

La polul opus sunt creştinii ortodocşi care au înţeles de multă vreme că fiecare început bun trebuie făcut cu ajutor şi binecuvântare de sus. Ei aşteaptă cu emoţie ca apele Iordanului să se reverse peste casele lor, iar pe feţele lor se poate uşor citi bucuria ce nu vine de la ei, ci de la Dumnezeu Cel ascuns în apă şi busuioc.

Busuiocul nostru cu tricolorul românesc ne aminteşte mereu că la înnoirea lumii nu suntem singuri niciodată, alături de noi sunt ai noştri, Neamul. Preotul ne atinge fruntea cu busuiocul tricolor, cu apa înnoirii şi sărutăm cu drag crucea Domnului, care devine a noastră, deoarece prin Hristos sunt cu noi la prăznuire toţi cei dragi ai noştri. Avem acum puterea de a pătrunde în taina noului de mâine, Domnul este cu noi, de cine ne vom teme?
Tuturor din suflet un an nou pravoslavnic,cu realizări frumoase!
Pr. Tudor BUDEANU