Dacă voieşte cineva să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-mi urmeze Mie (Mc. 8, 34)

Fraţi creştini,

Suntem în duminica de după Înălţarea Sfintei Cruci, o sărbătoare dragă tuturor credincioşilor pentru că ea ne aminteşte de Patimile Domnului şi de biruinţa Lui asupra morţii. Crucea Domnului este pentru noi creştinii ortodocşi semn de biruinţă, altar de jertfă şi cale către cer, pentru că în Împărăţia lui Dumnezeu nu putem ajunge decât prin crucea Domnului, care trebuie să devină a noastră.
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, aduce astfel în atenţia noastră, crucea cu toate semnificaţiile ei, astfel în duminica înaintea praznicului am vorbit de cruce ca semn, amintindu-ne de şarpele de aramă ridicat de Moise (Num,21), de cântarea utreniei, unde se spune la catavasii cruce însemnând Moise cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, în ziua praznicului, de cruce ca jertfa de pe Golgota ,iar astăzi de cruce ca mod ce vieţuire creştină.
Asumarea crucii este condiţie pentru urmarea lui Hristos,este însăşi viaţa cu toate încercările ei prin care creştinul trebuie să treacă cu curaj, indiferent de greutatea încercărilor. Cădem de multe ori, dar importantă este ridicarea şi continuarea drumului, ştiind că acolo unde e greu este prezent şi Dumnezeu. Primii creştini stăteau în faţa primejdiei mărturisind credinţa lor, credinţă pe care nici chinurile, nici moartea nu au reuşit să o îngenuncheze. Asumarea crucii înseamnă luptă permanentă pentru realizarea asemănării noastre cu Dumnezeu, înseamnă dragoste şi răbdare, modestie şi împăcare cu viaţa pe care am primit-o ca dar de la Dumnezeu. Prin perspectiva crucii trebuie să privim toată viaţa noastră, deoarece fără puţină jertfă nu putem realiza nimic durabil, indiferent că vorbim de casele noastre, de biserici sau de profesiile noastre. Iar dacă pentru realizarea celor materiale este nevoie de efort continuu, cu cât mai mult pentru dobândirea mântuirii. Crucea Domnului ne îndeamnă să fim curajoşi, să luptăm în viaţă cu demnitate şi să alegem mereu căile corecte deşi sunt cele mai grele. Ca şi creştini nu căutăm necazurile şi încercările. dar nici nu fugim de ele, încercăm doar să înţelegem că toate sunt de la Dumnezeu şi atunci când Dumnezeu trimite încercarea, trimite şi putere pentru a trece peste ea .
Avem multe exemple de oameni care şi-au dus la împlinire misiunea de creştini, purtând adeseori pe lângă durerile lor şi durerile altora, despre unii am vorbit în ediţiile trecute, despre alţii vom vorbi cu siguranţă, deoarece vieţile lor rămân ca exemple de dăruire creştină. Este uimitor monumentul acestor mucenici mărturisitori ai crucii, de la Aiud, unde o cruce mare ce reprezintă crucea Domnului, este purtată pe umeri de alte cruci mai nici, ce reprezintă jertfa tuturor celor ce L-au urmat. În jertfa Lui suntem aşteptaţi şi noi, să nu uităm nici o clipă.

preot Tudor BUDEANU