FRAŢI CREŞTINI

Duminica a V a după Rusalii, vine să clarifice o problemă extrem de actuală, dar de fapt veche de când lumea, cea a purtării de grijă a lui Dumnezeu faţă de creaţia Sa, şi cea a puterii relative a diavolului. Înainte de a discuta puţin pe această temă, trebuie să precizăm că noi, ca şi creştini, trebuie să avem deplina credinţă, că Dumnezeu veghează asupra noastră, că lumea în care trăim este creaţia Lui, pe care o iubeşte cu o iubire nebună (Paul Evdochimov), deoarece a trimis la moarte pentru ea pe Fiul Său. Lumea ca şi creaţie a lui Dumnezeu este minunată, plină de urmele paşilor Săi, de frumuseţi pe care numai El le-a putut crea. Dumnezeu nu este cauza răului, răul fiind o consecinţă a libertăţii. Îngerii lui Dumnezeu erau toţi buni şi luminoşi dar în acelaşi timp responsabili şi liberi, iar libertatea implica şi posibilitatea păcatului. Lucifer nu se mai mulţumeşte cu rangul său de căpetenie, ci vrea să fie ca Dumnezeu, adică să aibă existenţă prin sine, prin simplă voia sa. Se rupe astfel de Dumnezeul vieţii şi a luminii şi ajunge ceea ce a dorit, adică împărat peste o împărăţie fără Dumnezeu. Diavolul este duşmanul creaţiei şi al omului, încercând prin toate şiretlicurile să abată pe om de la menirea lui, aceea de a ajunge la asemănare cu Creatorul său. Din ură va ispiti pe Eva, oferind alternativa de a ajunge ca Dumnezeu, însă nu pe drumul trasat de Creator, ci pe unul facil; simpla gustare din pomul cunoaşterii binelui şi răului. Calea arătată de Dumnezeu spre a ajunge la asemănare cu El presupunea puţin efort dar mai ales răbdare, perseverenţă în făptuirea binelui şi întărire prin har. Îngerii ce au rămas loiali lui Dumnezeu, s-au întărit rezistând ispitei, astfel că voinţa lor e mereu asemenea voinţei lui Dumnezeu, ei pot păcătui, dar nu vor să păcătuiască. Căderea îngerilor este definitivă nu pentru că Dumnezeu nu iartă păcatul, ci pentru că ei nu vor să fie iertaţi; nu au smerenie, pocăinţă, şi unde nu e pocăinţă nu e nici iertare.
Creştinii în vechime ştiau toate aceste amănunte şi nu aveau teamă de nimic, deoarece Domnul veghea asupra lor. Cât de convinşi suntem noi că nu ni se poate întâmpla nimic fără voia lui Dumnezeu este greu de precizat, însă după numărul mare de solicitări pentru dezlegări de tot felul, ne dăm seama că suntem departe de adevărata trăire duhovnicească. Nimeni nu spune că dezlegările de blestem sau molitvele Marelui Vasile nu sunt de folos, însă doar în anumite cazuri. Credem de multe ori că lumea a ajuns la dispoziţia vrăjmaşului, şi Dumnezeu a uitat de noi. El nu uită, ci doar ne lasă puţin singuri pentru a ne întări. Hristos Domnul nostru a învins puterea celui rău şi cu El alături şi noi vom învinge. Vindecarea demonizaţilor, ne arată că Domnul are putere asupra duhurilor necurate, deci nu avem de ce ne teme. Este ciudat ce valoare au cei doi în ochii comunităţii, porcii par mai importanţi decât ei, iar datorită pagubei materiale Domnul este rugat să plece. Oamenii aleg din nou confortul şi banii, şi nu pe Hristos. Paguba pricinuită era prea mare pentru a vindeca doi semeni, dar Domnul gândeşte altfel; pentru El un suflet e mai important decât lumea toată, aşadar să nu fim trişti, El este cu noi, deci ce ni se poate întâmpla, numai binele şi moştenirea Împărăţiei.


Preot TUDOR Budeanu