De ce ortodox?

A înţelege Ortodoxia, nu trebuie neapărat să fi student la teologie sau să citeşti nenumărate studii şi cărţi. Aceasta pentru că Ortodoxia o respiri, o simţi, o trăieşti, o respiri în adevărul lui Hristos, o simţi în firescul lucrurilor, o trăieşti în normalitatea vieţii de zi cu zi. Ortodoxia nu presupune nimic spectaculos, este viaţa simplă şi curată.
Este credinţa nealterată, altoită pe trupul şi scumpul sânge al lui Hristos. Este dragostea curată, nepătimaşă, care nu leagă omul în nici un fel, ci lasă omului libertatea deplină; dar în acelaşi timp, presupune responsabilitate şi jertfă, jertfă care stă la temelia Bisericii lui Hristos.
Este scara care ne urcă la Dumnezeu, este sprijinul şi reazămul nostru în viforul vieţii, este harta care ne călăuzeşte pe drumul mântuirii.
A fi român înseamnă a fi ortodox. A fi român înseamnă a-ţi iubi ţara. A fi ortodox înseamnă al iubi pe Dumnezeu. Iată cum iubirea de Dumnezeu se împleteşte cu iubirea de neam şi ţară. Nu putem spune că-L iubim pe Dumnezeu, dacă nu ne iubim neamul şi ţara sau nu putem iubi neamul şi ţara dacă nu-L iubim pe Dumnezeu. Este o simbioză, izvorâtă din sufletul românului, în cei două mii de ani de creştinism ortodox pe aceste meleaguri. Practic, românul, de când s-a numit român este ortodox, mai bine zis, românul s-a născut ortodox.
În zilele noastre puţini mai sunt cei care simt bucuria acestei trăiri. Din păcate majoritatea sunt ortodocşi cel mult pe hârtiile de la recensământ, sau mai grav, unii s-au lepădat de credinţa strămoşească mult prea uşor, îmbrăţişând sectarismul protestant. Aceştia din urmă au căzut în plasa fin ţesută a vrăjmaşului, vrăjmaş care se lipeşte de lucrarea lui Dumnezeu, apoi o perverteşte şi o sfărâmă.
Mulţi afirmă (şi eu m-am regăsit printre aceştia) că Ortodoxia este împovărătoare, îngrăditoare. Nimic mai fals. Cum am spus şi mai sus, Ortodoxia este normalitatea, este echilibrul vieţii. Spre exemplu, nu ni se interzice băutura, dar ne învaţă să nu exagerăm, pentru că efectele asupra minţii le ştim cu toţii. Nu-i un păcat în sine să mergi la bar, dar este păcat dacă te întorci pe trei cărări. Nu-i un păcat relaţia dintre bărbat şi femeie, dar este păcat adulterul (curvia) pentru că acesta duce la multă nelinişte şi ceartă în sânul familiei şi aşa mai departe.
În final să ne aducem aminte de cei care au luptat şi mulţi dintre ei au murit pentru credinţa în Hristos, adevăraţi mărturisitori şi mucenici ai lui Hristos. De la marii voievozi ai neamului, până la cei prigoniţi în lagărele şi închisorile comuniste, să le aducem respectul şi admiraţia noastră.
Doamne ajută!


DUMITRU MĂGUREANU