Fraţi creştini, Hristos a înviat!
Duminica de astăzi este numită de către Sfânta noastră Biserică ,,Duminica mironosiţelor” o duminică deosebită, prin care aducem laudă lui Dumnezeu Cel care a dăruit curaj de martiri, unor femei aparent simple, dar care au rămas în istorie prin puterea mărturisirii şi prin devotament. Putem numi astfel ziua de azi, duminica femeii creştine, a sorei în credinţă care veacuri întregi a fost alături de Biserică slujind cu devotament pe Hristos, prin ascultare, naştere de fii şi prin formarea unor oameni ce au ramas pentru noi făclii aprinse pe drumul mântuirii.
Sfânta Evanghelie citită astăzi, Mc 15, 42-47, 16, 1-8, ne aminteşte de modul în care a fost luat Domnul de pe cruce şi aşezat de Iosif (cel cu bun chip, sau cel frumos cum ar fi numit azi), într-un mormânt nou, săpat în stâncă. Din cauza sabatului, nu au fost făcute toate rânduielile necesare înmormântării iar apostolii, erau ascunşi de frica evreilor. După ce a trecut ziua sâmbetei, în zorii zilei următoare, adică dumineca, femeile au venit să ungă trupul Domnului cu miresme. Câteva din ele sunt menţiomate cu numele: Maria Magdalena, Maria mama lui Iacob şi Salomea (Mc16,1), dar ştim de la Sfântul evanghelist Ioan că erau mai multe, şi vorbeau pe cale despre piatra mare ce era la uşa mormântului şi cine le va ajuta să o ridice. Este interesant că acest dialog are loc pe drum şi nu acasă. Ele ştiau că au ceva de împlinit, de aceea nu au calculat eventualele pericole. Nu au stat prea mult pe gânduri lăsând pe Dumnezeu să lucreze în viaţa lor. Minunea se petrece, piatra de la mormâmt este luată tainic, şi ele văd ceea ce merită pentru curajul lor, un înger ce le vesteşte că El nu e mort ci a înviat. Minunea Învierii Domnului o actualizăm în fiecare duminică, însă câţi mai credem în realitatea ei dar, mai ales, câţi trăim cu conştiinţa învierii noastre. Peste sufletele noastre se aşterne încet piatra cea mare a ignoranţei indusă de descoperiri presupus ştiinţifice, ce afirmă că mormântul Domnului a fost descoperit, că Învierea nu a avut loc şi că ucenicii L-au luat după câteva zile şi L-au îngropat în alt loc. Cu alte cuvinte toată credinţa noastră este un banal rezultat a unei manipulări, realizate de ucenicii care ulterior şi-au divinizat Învăţătorul. Aceasta este părerea unui celebru canal de televiziune, vizionat în toate ţările lumii. Este uimitor cum vechea minciună a sinagogii impusă evreilor, cum că ucenicii în timpul nopţii au luat trupul Domnului şi L-au ascuns, este promovată cu atât de multă ardoare. Se pare că pentru unii Învierea Domnului, este la fel de deranjantă, ca acum doua mii de ani. Toată această luptă împotriva lui Hristos Cel Înviat ne confirmă realitatea Învierii, deoarece se investesc prea mulţi bani să fim ajutaţi să credem altfel.
Cine va prăvăli piatra ignoranţei de pe sufletele noastre? Răspunsul este simplu: Hristos Domnul, Cel mort şi înviat pentru noi, cu singura condiţie: Să-L lăsăm.
Preot TUDOR BUDEANU
Duminica de astăzi este numită de către Sfânta noastră Biserică ,,Duminica mironosiţelor” o duminică deosebită, prin care aducem laudă lui Dumnezeu Cel care a dăruit curaj de martiri, unor femei aparent simple, dar care au rămas în istorie prin puterea mărturisirii şi prin devotament. Putem numi astfel ziua de azi, duminica femeii creştine, a sorei în credinţă care veacuri întregi a fost alături de Biserică slujind cu devotament pe Hristos, prin ascultare, naştere de fii şi prin formarea unor oameni ce au ramas pentru noi făclii aprinse pe drumul mântuirii.
Sfânta Evanghelie citită astăzi, Mc 15, 42-47, 16, 1-8, ne aminteşte de modul în care a fost luat Domnul de pe cruce şi aşezat de Iosif (cel cu bun chip, sau cel frumos cum ar fi numit azi), într-un mormânt nou, săpat în stâncă. Din cauza sabatului, nu au fost făcute toate rânduielile necesare înmormântării iar apostolii, erau ascunşi de frica evreilor. După ce a trecut ziua sâmbetei, în zorii zilei următoare, adică dumineca, femeile au venit să ungă trupul Domnului cu miresme. Câteva din ele sunt menţiomate cu numele: Maria Magdalena, Maria mama lui Iacob şi Salomea (Mc16,1), dar ştim de la Sfântul evanghelist Ioan că erau mai multe, şi vorbeau pe cale despre piatra mare ce era la uşa mormântului şi cine le va ajuta să o ridice. Este interesant că acest dialog are loc pe drum şi nu acasă. Ele ştiau că au ceva de împlinit, de aceea nu au calculat eventualele pericole. Nu au stat prea mult pe gânduri lăsând pe Dumnezeu să lucreze în viaţa lor. Minunea se petrece, piatra de la mormâmt este luată tainic, şi ele văd ceea ce merită pentru curajul lor, un înger ce le vesteşte că El nu e mort ci a înviat. Minunea Învierii Domnului o actualizăm în fiecare duminică, însă câţi mai credem în realitatea ei dar, mai ales, câţi trăim cu conştiinţa învierii noastre. Peste sufletele noastre se aşterne încet piatra cea mare a ignoranţei indusă de descoperiri presupus ştiinţifice, ce afirmă că mormântul Domnului a fost descoperit, că Învierea nu a avut loc şi că ucenicii L-au luat după câteva zile şi L-au îngropat în alt loc. Cu alte cuvinte toată credinţa noastră este un banal rezultat a unei manipulări, realizate de ucenicii care ulterior şi-au divinizat Învăţătorul. Aceasta este părerea unui celebru canal de televiziune, vizionat în toate ţările lumii. Este uimitor cum vechea minciună a sinagogii impusă evreilor, cum că ucenicii în timpul nopţii au luat trupul Domnului şi L-au ascuns, este promovată cu atât de multă ardoare. Se pare că pentru unii Învierea Domnului, este la fel de deranjantă, ca acum doua mii de ani. Toată această luptă împotriva lui Hristos Cel Înviat ne confirmă realitatea Învierii, deoarece se investesc prea mulţi bani să fim ajutaţi să credem altfel.
Cine va prăvăli piatra ignoranţei de pe sufletele noastre? Răspunsul este simplu: Hristos Domnul, Cel mort şi înviat pentru noi, cu singura condiţie: Să-L lăsăm.
Preot TUDOR BUDEANU