Hrstos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând..............moartea a fost biruită de Domnul nostru și viața are ultimul cuvânt. În acest duh al adevărului pascal, ne adunăm an de an în cimitir pentru a sărbători împreună cei vii cu cei morți realitatea Învierii. Cozonaci și ouă roșii, vin și dulciuri pentru copii, nimic să nu lipsească pentru bucuria praznicului.......mâncăm și bem în cimitir pentru a demonstra lumii întregi că am înțeles lecția vieții. Nu e nimic artificial, nimic forțat. Pur și simplu credem în Înviere, credem că cei dragi ai noștri sunt la fel de vii ca și noi. Pentru noi cimitirul este loc sfânt la fel ca și biserica din sat, nu este un loc al groazei care alimentează angoasa omului modern, ci un loc al liniștii și a speranței revederii. Vedem realitatea morții.............. dar în lumina învierii Lui Hristos, așteptând momentul revederii și mărturisind de aproape două milenii aștept învierea morților și viața veacului ce va să vină.