Fraţi creştini,
Una din punctele fundamentale ale credinţei noastre este cinstirea crucii Mânturitorului nostru Iisus Hristos.
Nu există biserică ortodoxă fără semnul biruinţei vieţii asupra morţii. Practic noi creştinii ortodocşi, ne naştem, trăim şi murim la umbra crucii lui Hristos, demostrând prin aceasta că am învăţat lecţia vieţii şi a morţii. Românii au avut o evlavie deosebită faţă de semnul Sfintei cruci, cu care porneau la război, la plug, la drum, cu care se aşezeau la masă iar apoi mulţumeau. Crucea face parte din viaţa noastră de zi cu zi .Este condiţia urmării autentice a lui Hristos. Praznicul ne reaminteşte de cruce în toate înţelesurile sale; de jertfă, de semn vizibil şi de destin. Cuvintele Mântuitorului răsună şi azi oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie. Luarea sau asumarea crucii este parcă tot mai dificilă pentru omul modern mânat de interesele proprii. Lepădarea de egoism parcă nu se mai potriveşte în societatea de consum unde concurenţa devine motorul vieţii. Pentru succes trebuie să înfrângi concurentul prin orice mijloc. Astfel campion devine nu cel mai bine antrenat, ci cel ce are la dispoziţie cel mai bun farmacist, capabil să creeze substanţe de doping nedetectabile. Exemplele pot continua, se aplică în orice domeniu. Sloganul trebuie să câştig cu orice preţ, poate fi înlocuit cu unul asemănător trebuie să câştig dar voi câştiga corect şi voi juca după regulile jocului.Poate atunci lepădarea de sine sau modestia caracteristică creştinilor ortodocşi ar înlocui cu succes vedetismul fals. Imaginea unui Niocolae Paulescu modest şi inteligent ar fi de preferat imaginii manelistului incult. Totul depinde de libertatea cu care alegem valori, nu doar pentru azi ci mai ales pentru mâine.
Crucea Domnului nostru Iisus Hristos să ne fie mereu alături ca armă asupra vrăjmaşilor, ca semn al biruinţei noastre asupra mediocrităţii şi ca un început spre un drum neagreat de despoţii de azi ;drumul excelenţei creştine.pr Tudor Budeanu
