Duminica a 6-a dupa Rusalii
- Vindecarea slabanogului dinCapernaum
- Vindecarea slabanogului din
(Mt 9,1-8)-
,,Intrând în corabie, Iisus a trecut şi a venit în cetatea Sa. Şi iată, I-au adus un slăbănog zăcând pe pat. Şi
Iisus, văzând credinţa lor, a zis slăbănogului: Îndrăzneşte, fiule! Iertate sunt păcatele tale! Dar unii dintre
cărturari ziceau în sine: Acesta huleşte. Şi Iisus, ştiind gândurile lor, le-a
zis: Pentru ce cugetaţi rele în inimile voastre? Căci ce este mai lesne a zice:
Iertate sunt păcatele tale, sau a zice: Scoală-te şi umblă? Dar ca să ştiţi că
putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului:
Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi la casa ta. Şi, sculându-se, s-a dus la casa
sa. Iar mulţimile văzând acestea, s-au înspăimântat şi au slăvit pe Dumnezeu,
Cel care dă oamenilor asemenea putere.”
Vorbind despre această pericopă
evanghelică,Sfântul Teofan Zăvorâtulspune următoarele;
Domnul iartă păcatele slăbănogului. Acesta ar fi fost
un prilej de bucurie; dar mintea vicleană a cărturarilor învăţaţi spune: Omul acesta huleşte. Chiar şi după ce a
urmat minunea vindecării slăbănogului, întărind acest adevăr mângâietor pentru noi, că putere are Fiul Omului pe
pământ a ierta păcatele, poporul a dat slavă lui Dumnezeu, dar
despre cărturari nu se spune nimic, pesemne fiindcă şi în faţa minunii urzeau oarecare întrebări viclene. Mintea lipsită de credinţă e o uneltitoare: naşte întruna bănuieli
viclene şi urzeşte hule asupra tuturor lucrurilor privitoare la credinţă. Ba nu crede în
minuni, ba cere o minune învederată; dar când aceasta i se dă, îndatorând-o să
se plece credinţei, nu se ruşinează să se dea în lături, tâlcuind strâmb
lucrările cele minunate ale lui Dumnezeu.”
Analizând acest text putem observa
claritatea gândirii Sfinţilor,care adeseori trăind departe de oameni,erau
aproape de ei prin capacitatea lor de a distinge adevărul. Noi cei de astăzi avem aceleaşi provocări,
aceleaşi tentaţii cu contemporanii Părinţilor Bisericii. Ateul sau mai nou
liber cugetătorul,are aceleaşi manifestări cu fariseii din această pericopă
evanghelică. Indiferent câte argumente le sunt prezentate ei
rămân la părerile lor deoarece sunt mai confortabile. Confortul zilnic pe care
îl procurăm din ce în ce mai greu, dar care este totuşi accesibil unui segment
destul de larg aduce omul în starea de suficienţă. Refuzul de a analiza
informaţia este o carecteristică a timpului nostru, de aici posibilităţile
infinite ale manipulării mediatice. Liber cugetătorul are doar impresia
cunoaşterii, deoarece adevărata cunoaştere vine de sus, ca dar de la Dumnezeu(
nu excludem necesitatea efortului personal, a studiului).Omul modern privit la
modul general este omul care neagă minunea lui Dumnezeu. Dacă are loc o
vindecare a unui bolnav grav meritul îl va avea întotdeauna ştiinţa. Nu
excludem desigur meritul ştiinţei în viaţa noastră, fără care traiul zilnic ar
fi dificil, dar nu putem afirma că numai ştiinţa singură este la baza
existenţei noastre. Dumnezeu este la baza ştiinţei, fie că vrem sau nu să
credem, iar noi oamenii descoperim atât cât este necesar din tainele lumii.
Fariseii din evanghelia de azi nu aveau smerenia gândului, de aceea cugetau
rele în inima lor. Mulţi dintre marii lumii se aseamănă lor, deoarece omul în
momentul în care ajunge la o oarecare cunoaştere uită de cel ce este Înţelepciunea.
Puţină smerenie a gîndului ar ajuta omul modern de azi să-şi găsească locul
într-o lume în care parcă nu ne mai regăsim, iar minunile pe care le trăim
aproape zilnic să le primim ca daruri de la Dumnezeu, fără să încercăm să
intervenim cu microscopul şi bisturiul pentru analiză. Minunea se înţelege prin
credinţă,nu prin modalităţi moderne de investigare iar omul credincios se va
distinge mereu de savantul arogant prin capacitatea sa de a înţelege lucrurile
minunate a lui Dumnezeu, ascunse pentru mulţi dar deschise pentru cei ce doresc
să cunoască cu adevărat misterul şi bucuria vieţii.
