Astăzi, în Duminica a 7-a după Sfintele Paşti, Biserica Ortodoxă
prăznuieşte primul Sinod Ecumenic al lumii creştine, care a avut loc în anul
325 în oraşul Niceea, pentru a condamna erezia, adică învăţarea greşită,
eretică a lui Arie. Sinodul s-a organizat de Sfîntul Împărat Constantin cel
Mare cu mama sa Elena, la cererea Sfinţilor Părinţi de atunci, fiind primul
împărat creştin din lume (306-337).
Ce este un sinod
ecumenic? Este adunarea tuturor marilor ierarhi ortodocşi - episcopi,
mitropoliţi şi patriarhi din toată lumea, cu scopul de a discuta unele
învăţături de credinţă creştină neclare încă, şi de a le fixa în legi fixe,
neschimbabile, numite dogme. De asemenea, un sinod ecumenic judecă şi condamnă
toate abaterile de credinţă, străine de învăţătura Sfintei Evanghelii şi a
Sfinţilor Părinţi şi exclude din Biserică, adică dă anatema, pe toţi ereticii
care sfâşie unitatea de credinţă
a Bisericii, simbolizată prin cămaşa de in a Domnului, făcută dintr-o sigură
bucată, cum zice în Sfînta Evanghelie: Cămaşa
era fără cusătură, de sus ţesută în întregime (Ioan 19, 23). Prin cuvîntul
"sinod" înţelegem adunare, consiliu; prin cuvîntul "erezie"
înţelegem părerea sau învăţătura particulară a cuiva despre Dumnezeu, împotriva
învăţăturii adevărate a Bisericii lui Hristos.
De ce a avut loc Sinodul I Ecumenic?
Care a fost pricina care i-a silit pe Sfinţii Părinţi să se adune la un loc şi
să apere dreapta credinţă? Pricina a fost apariţia unui mare eretic, anume
Arie, care învăţa pe creştini o credinţă nouă, zicînd că Fiul lui Dumnezeu nu
ar fi de o fiinţă cu Tatăl şi că a "fost un timp cînd Fiul nu era". El
numea pe Iisus Hristos "creatură superioară", "cea dintîi dintre
creaturi". Acest eretic era un preot din Alexandria Egiptului, foarte mândru
şi neascultător, însă bun predicator. Erezia lui s-a răspândit în cîţiva ani
atît de mult încât rupsese Biserica în două şi ameninţa să se răspîndească în
tot imperiul roman de răsărit şi de apus.
Sfinţii Părinţi,
nemaiputând răbda hulele lui Arie împotriva Mîntuitorului şi a Preasfintei Treimi,
au cerut ajutorul drept credinciosului împărat Constantin cel Mare, ca să
contribuie cu puterea sa imperială la liniştirea Bisericii lui Hristos şi
condamnarea învăţăturii hulitoare a lui Arie şi a discipolilor săi. Inspirat de
Duhul Sfînt, marele împărat creştin a hotărît să organizeze primul Sinod
Ecumenic la Niceea în anul 325 pe cheltuiala imperiului, fiind invitaţi toţi
marii ierarhi ai Bisericii creştine din Răsărit şi din Apus. Astfel au luat
parte 318 Sfinţi Părinţi la care s-a adăugat şi o delegaţie a Papei Silvestru I
al Romei, pentru că pînă în anul 1054, Biserica creştină era una, nedespărţită
în două - cea Ortodoxă de Răsărit şi cea Romano-Catolică de Apus. De aceea şi
sinoadele pînă la dezbinarea Bisericii se numesc "ecumenice", adică
generale, pentru că au luat parte la ele şi ierarhi din partea Bisericii Romei.
Sinodul de la Niceea
a fost deschis chiar de Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi a durat toată
vara. În timpul sinodului, la care a fost de faţă şi ereticul Arie cu ai lui,
Sfinţii Părinţi s-au ostenit mult să întoarcă pe eretici la ortodoxie, dar ei
n-au vrut să asculte. Ba s-a întîmplat ca în timpul discuţiilor, Sfîntul Ierarh
Nicolae să-i dea o palmă lui Arie căci nu putea răbda hulele lui. Atunci
Sfîntul Constantin cel Mare a poruncit să i se ia omoforul şi Evanghelia şi să
fie aruncat în temniţă pentru că a îndrăznit să lovească. Noaptea însă i s-a
arătat Mîntuitorul în temniţă şi i-a dat din nou Evanghelia în mîini, iar Maica
Domnului i-a pus omoforul pe piept. Dimineaţă, auzind împăratul acestea, l-a
adus pe Sfîntul Nicolae iarăşi la sinod şi îşi cereau iertare toţi de la el,
văzînd rîvna şi răbdarea lui pentru credinţă.
La fel şi Sfîntul
Ierarh Spiridon, căutînd să lămurească pe Arie despre taina Preasfintei Treimi
şi cum că toate cele trei persoane sînt de o fiinţă şi de aceeaşi cinste, a
luat o cărămidă arsă şi, făcînd semnul sfintei cruci, cînd a strîns cărămida,
focul care a ars-o s-a ridicat în sus, apa a curs pe pămînt şi lutul a rămas în
mîna lui. Cărămida era simbolul Preasfintei Treimi. Focul închipuia pe Tatăl,
lutul pe Fiul întrupat şi apa pe Duhul Sfînt, Mîngîietorul care a fost trimis
în lume.
În timpul sinodului cei 318 Sfinţi Părinţi
au dat anatemă pe ereticul Arie şi învăţăturile sale hulitoare de Dumnezeu. Părinţii
au dogmatisit că cele trei persoane ale Preasfintei Treimi: Tatăl, Fiul şi
Duhul Sfînt, sînt de o fiinţă şi nedespărţite. Tot la acest sfînt sinod s-a
întocmit partea întîi a Crezului, primele şapte articole despre Tatăl şi Fiul. Ultimile
cinci articole despre Sfîntul Duh aveau să se întocmească la Sinodul II
Ecumenic din anul 381. Crezul cuprinde pe scurt dogmele credinţei ortodoxe, şi
se rosteşte zilnic în biserici şi prin casele creştinilor ca o mărturisire a
dreptei credinţe apostolice.
Deşi Arie a fost
surghiunit în sudul Dunării el nu a vrut să asculte de Biserică, ci mai mult
căuta să semene între creştini învăţătura sa hulitoare. De aceea a fost greu
pedepsit de Dumnezeu, încît i s-au vărsat măruntaiele şi a murit cumplit, spre
veşnică osîndă în gheena iadului
