DUMINICA  a XXIII-a  DUPĂ RUSALII

        VINDECAREA DEMONIZATULUI

Fraţi creştini,

Citind această pericopă evanghelică ne amintim de cei care au reuşit prin stăruinţă să se ridice deasupra păcatului oferind până azi exemple vii în lupta împotriva demonilor. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune „ Omul creşte în ce porneşte “. Pornind de la acest text părintele Teofil Părăian menţiona: dacă faci lucruri rele, faci şi mai uşor lucruri rele, şi dacă faci lucruri bune, faci şi mai uşor lucruri bune. De aceea ne este cunoscut şi cuvântul pe care-1 spun părinţii, că tot ce se naşte începe de la ceva mic şi pe măsură ce-i hrănit creşte, deci şi binele şi răul încep de la ceva, de la un fapt pe care noi îl socotim neînsemnat. De pildă, focul începe de la o scânteie, oricât ar fi de mare focul, nu-i dintr-o dată mare. Răul nu pune stăpânire pe om deodată, ci treptat în timp, iar cei fără rânduială pot sfârşi ca demonizatul din Evanghelia de azi.

   Şi au ajuns cu corabia în ţinutul Gerghesenilor, care este în faţa Galileii. Şi ieşind pe uscat, L-a întâmpinat un bărbat din cetate, care avea demon şi care de multă vreme nu mai punea haină pe el şi în casă nu mai locuia, ci prin morminte. Şi văzând pe Iisus, strigând, a căzut înaintea Lui şi cu glas mare a zis: Ce ai cu mine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Rogu-Te, nu mă chinui. Căci poruncea duhului necurat să iasă din om, pentru că de mulţi ani îl stăpânea, şi era legat în lanţuri şi în obezi, păzindu-l, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de demon, în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: Care-ţi este numele? Iar el a zis: Legiune. Căci demoni mulţi intraseră în el. Şi-L rugau pe El să nu le poruncească să meargă în adânc. Şi era acolo o turmă mare de porci, care păşteau pe munte. Şi L-au rugat să le îngăduie să intre în ei; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind demonii din om, au intrat în porci, iar turma s-a aruncat de pe ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii văzând ce s-a întâmplat, au fugit şi au vestit în cetate şi prin sate. Şi au ieşit să vadă ce s-a întâmplat şi au venit la Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră demonii, îmbrăcat şi întreg la minte, şezând jos, la picioarele lui Iisus şi s-au înfricoşat. Şi cei ce văzuseră le-au spus cum a fost izbăvit demonizatul. Şi L-a rugat pe El toată mulţimea din ţinutul Gerghesenilor să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar El, intrând în corabie, S-a înapoiat. Iar bărbatul din care ieşiseră demonii Îl ruga să rămână cu El. Iisus însă i-a dat drumul zicând: Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu. Şi a plecat, vestind în toată cetatea câte îi făcuse Iisus .

       Sfânta Evanghelie ne vorbeşte despre un îndrăcit stăpânit de o mulţime de demoni, de o mulţime de răutăţi, pentru că puterea diavolului este în răutatea pe care o purtăm noi în suflet, stăpânindu-ne prin propriile noastre patimi. Tot părintele Teofil menţionează
 fie iubirea de plăcere, pentru că ne place ceea ce facem, chiar dacă nu-i după voia lui Dumnezeu şi plăcerea ne este mai la îndemână decât gândul la Dumnezeu;
 fie iubirea de avere; ca să adunăm mult ne străduim să facem tot ce ne stă în putinţă, stau la temelia răului,  fie iubirea de slavă; ca să aibă omul cinste, caută să facă şi răul şi orice ar face numai să aibă cinste de la oameni. Şi cinstea pe care o caută omul prin înşelăciune, cu minciună şi cu răutate, nu e după voia lui Dumnezeu, sunt porţile de intrare ale demonilor.

Iată, cum diavolul stăpâneşte pe om prin răutăţile pe care i le aduce în suflet, începuturile fiind întotdeauna mici, neînsemnate, de multe ori fără a fi sesizate.  În parabola semănătorului se spune că cei de lângă cale sunt aceia care primesc cuvântul, dar vine diavolul şi ia cuvântul din sufletul lor, ca nu cumva crezând, să se mântuiască. Aceasta este  lucrarea  vrăjmaşului, să ne facă să pierdem cuvântul cel bun, cel sfânt, prin lucrarea sa de înşelare unde binele este prezentat rău iar răul bine. Ne amintim însă şi de darul lui Dumnezeu care a dăruit tuturor puterea de a sta împotriva patimilor, ca prin stăruinţă să ajungem la starea desăvârşirii în Hristos.

                                                                                                               preot  Tudor BUDEANU