DUMINICA a X a DUPĂ RUSALII
VINDECAREA LUNATICULUI
Fraţi creştini
Pericopa evanghelică de azi, ne relatează minunea vindecării unui
tânăr la cererea plină de durere a
tatălui său. Este o minune ce se aseamănă mult cu vindecarea demonizaţilor din
Gadara. Să citim cu atenţie textul evanghelic:
"Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de
El un om, căzându-I în genunchi, şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că
este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi
l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a
zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi?
Aduceţi-l aici la Mine.
Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din
ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De
ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră
credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un
grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se
va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese
decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a
spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor.
Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!" (Ev. Matei 17, 14-23)
Desprindem
din text următoarele: diavolul ca şi în
cazul demonizaţilor din Gadara anulează libertatea tânărului aruncându-l în foc
şi în apă ca să-l piardă, iar tatăl în
omeneasca lui credinţă vine la apostoli sperând o minune. Surprinzător, apostolii
nu reuşesc să facă nimic şi atunci omul cade în genunchi înaintea Domnului.
Domnul
va exclama “o neam necredincios, până
când voi fi cu voi, până când vă voi suferi pe voi” cuvinte grele ce cad pe
umerii apostolilor şi care vor întreba uimiţi de ce nu au reuşit şi ei. Răspunsul
a fost unul năucitor la adresa ucenicilor (ca să nu credem cumva că Domnul nu a
spus ce era de spus sau că a cocoloşit neputinţa apostolilor) pentru puţina voastră credinţă. Vedem
că credinţa poate fi multă sau mai puţină, se poate manifesta sau poate fi
moartă. La ucenici era puţină, prea puţină pentru a se putea măsura cu puterea
vrăjmaşului şi peste toate acestea le mai lipsea ceva: exerciţiul spiritual,
postul, deoarece acest neam de diavoli cu
nimic nu poate fi scos decât cu rugăcine şi cu post.
Am primit arme de apărare împotriva diavolului,
postul şi rugăciunea care atunci când izvoresc din credinţă pot
muta munţii. Grăuntele de muştar cu care este asemănată credinţa, nu are
dimensiuni mari, dar plantată acolo unde este teren prielnic devine copac în
care păsările vor găsi adăpost. La fel credinţa creştină, primită de omul
interesat de cele cereşti aduce rod
bogat. Pentru asfel de oameni mutarea munţilor nu mai e o problemă.
Apostolii au învăţat ceva
atunci: că în lupta lor vor avea multe de înfruntat însă cu credinţă în inimi
vor reuşi ceea ce odinioară nu au reuşit. La fel şi noi mergând pe calea
credinţei fiecare după putere, vom
învinge provocările vieţii cu răbdare şi demnitate ştiind că toate sunt
posibile celui ce crede.
pr.Tudor Budeanu
