Duminica Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic

Fraţi creştini,

În această duminică Sfânta Biserică a rânduit pomenirea Sfinţilor Părinţi de la Sinodul I Ecumenic. Tot astăzi se citeşte textul evanghelic care cuprinde rugăciunea Mântuitorului Hristos din Grădina Ghetsimani  (Ioan 17, 1-13) rugăciune pentru unitatea credinţei.

             Sinoadele bisericeşti au fost ţinute pentru a rezolva diferite probleme atunci când nu s-a putut ajunge la consens prin simple discuţii. Majoritatea Sinoadelor au fost locale, deşi în unele cazuri deciziile adoptate s-au bucurat de o largă acceptare (aşa cum sunt cele Şapte Sinoade Ecumenice). Primul Sinod al Bisericii s-a ţinut de către Apostoli la Ierusalim, în primul secol (Fapte 6:1-7).

Cele şapte Sinoade Ecumenice ale întregii Biserici Creştine, acoperă perioada dintre 325 şi 757 d. Hr., iar deciziile lor reprezintă temelia învaţăturii creştine. Deciziile acestor Sinoade Ecumenice au fost luate sub călăuzirea Duhului Sfânt, aşa cum le-a promis Iisus Hristos apostolilor Lui. La aceste Sinoade Ecumenice au fost întocmite multe Canoane sau norme după care Biserica se conduce până astăzi.

Primul Sinod Ecumenic, a fost convocat de Împaratul Constantin cel Mare, pe 20 mai 325. Sinodul s-a întrunit la Niceea, în provincia Bitinia din Asia Mica, fiind deschis oficial chiar de catre Sfântul  Împarat Constantin. Sinodul a adoptat 20 de hotarâri, inclusiv Crezul de la Niceea (prima parte a Crezului pe care-l rostim la Sfanta Liturghie), Canonul Sfintei Scripturi (Biblia) şi a stabilit data  ţinerii Pastilor. Principalul motiv pentru convocarea lui a fost  controversa ariană. Arie, un preot din Alexandria, susţinea că Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu, negând astfel divinitatea lui Hristos. Un numar de episcopi l-au urmat pe Arie, iar Biserica a intrat în prima şi poate cea mai profundă controversă a credintei. Pâna atunci, mărturisirile de credinta făceau parte din Crezul recitat de candidaţii la botez. Un Crez pentru botez, reprezentând învăţătura greşită a  lui Arie, a fost prezentat Sinodului de catre Eusebiu din Nicomidia, însa a fost respins imediat. În cele din urmă a fost acceptat un alt Crez, reprezentând Crezul de la Ierusalim, având inclus un  termen foarte important „de aceeaşi fiinţă” (de aceeaşi esenţă). Astfel s-a adoptat ca ortodoxă (corectă) afirmatia că Iisus este „de aceeaşi fiinţă” cu Tatăl. O altă hotărâre a acestui Sinod a fost formula calendaristică pentru ţinerea Paştelui. Paştele va fi sărbătorit  prima duminică cu  lună plina, dupa echinocţiul de primavară, iar dacă aceasta coincide cu paştele evreiesc sărbătoarea se amână cu o săptămână. Printre participanţii la sinod se distinge diaconul Atanasie din Alexandria. Sfîntul Atanasie cel Mare, s-a dovedit un apărator al Ortodoxiei prin marturisirea  de credinţă şi prin redactarea Crezului care îi poartă numele. Lui îi aparţine şi termenul de „homousios” (deofiinţă cu Tatăl). Printre reprezentanţii învăţăturii ortodoxe  a fost şi Pafnutie, un monah egiptean ucenic al Sfântului Antonie, care s-a ridicat împotriva impunerii celibatului clerului, Sfîntul Nicolae arhiepiscop al Mirelor, Sfântul Spiridon al Trimitundei care a strîns în mâini o cărămidă pentru a demonstra trinitatea. Prin  iconomie dumnezeiescă din cărămidă a ieşit pământ, apă, şi foc, trei elemente care totuşi sunt una.     

Numărul episcopilor care au participat la Sinod a fost de 318. De aceea acest Sinod mai este numit si Sinodul celor 318 Părinţi. El s-a încheiat pe 25 iulie 325. Amintirea lui este prăznuită în Biserica Ortodoxă în a şaptea duminică după Paşti.

Preot Tudor BUDEANU