În Vinerea Mare, creştinătatea se află în doliu. În această zi a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Nu se oficiază Sfânta Liturghie în nici o biserică creştină din lume, fiindcă această importantă slujbă euharistică înseamnă jertfă şi nu pot fi aduse două jertfe în aceeaşi zi. Denia de vineri seara este deosebită de celelalte Denii. Se cântă Prohodul şi preoţii poartă Sfântul Epitaf şi, împreună cu credincioşii, înconjoară biserica, ce simbolizează conducerea la mormânt a Mântuitorului. În Vinerea Mare, bătrâni, tineri şi copii, cu toţii trec pe sub masa plină de flori, pe care se aşează Sfântul Epitaf, Evanghelia şi Crucea.

"Iar de la ceasul al şaselea, întuneric mare s'a făcut peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: «Eli, Eli, lama sabahtani?» Adică: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M'ai părăsit?» Iar unii dintre cei ce stăteau acolo, auzind, ziceau: «Pe Ilie îl strigă acesta»”. (Matei, 27, 45-47) "Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s'a sfâşiat în două, de sus până jos, şi pământul s'a cutremurat şi pietrele s'au despicat; mormintele s'au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi au înviat, şi ieşind din morminte după învierea Lui, au intrat în Sfânta Cetate şi s'au arătat multora. Iar sutaşul şi cei care-L păzeau pe Iisus împreună cu el, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s'au înfricoşat foarte, zicând: «Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Acesta!»”, (Matei, 27, 50-54).

În amurgul zilei de vineri, Iosif din Arimateea, ucenic al Mântuitorului, a coborât de pe Cruce, cu acordul lui Pilat, Sfântul Trup al Domnului, L-a înmormântat într-un mormânt nou, astupând cu o piatră intrarea. Însă arhiereii şi fariseii au mers la Pilat spunând: "ne-am adus aminte că amăgitorul acela a spus încă de pe când era în viaţă: «După trei zile mă voi scula». Deci, porunceşte ca mormântul să fie ţinut sub pază până a treia zi, ca nu cumva, venind ucenicii lui, să-l fure şi să spună poporului: s'a sculat din morţi; " (Matei, 27, 63-64)

Prohodul Domnului este o slujbă care te face să te cutremuri. Mântuitorul Iisus Hristos a murit pe Cruce şi a înnoit omul apoi, după cum spune părintele Eugen Drăgoi în volumul "Postul Mare", ca şi în momentul în care a creat lumea iar în a şasea zi S-a odihnit, tot aşa, în ziua de sâmbătă, Domnul "S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârşită, de toate lucrurile Lui, dătătoare de viaţă şi mântuitoare”. "Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat şi dumnezeiesc Se pogoară şi în iad. Sufletul a fost despărţit prin moarte de trup şi L-a dat în mâinile Tatălui. (...) Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupeşte în mormânt şi cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost şi în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. (...) Trupul Domnului a suferit şi stricăciune, adică despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înţelesul unei putreziri a trupului şi o nimicire desăvârşită a mădularelor”, se mai spune în volumul amintit. Prin pogorârea la iad, care s-a cutremurat când a simţit puterea Mântuitorului, "piatra cea tare din capul unghiului, Hristos Cel Înviat a treia zi, precum a spus, au fost izbăviţi cei ţinuţi din veac în "cele de jos ale pământului”.

Aşadar, în Săptămâna Mare, prin pocăinţă şi post, să alungăm şi noi din suflete întunericul păcatelor pentru a putea primi cu vrednicie lumina revărsată de Sărbătoarea sărbătorilor, Marele Praznic al Învierii.