2.2. Un aspect fundamental al mişcării – globalizarea
Procesul de unificare, nivelare, continuă sub ochii noştri. Promotorii mişcării aduc în sfera social-politică un nou termen, acela al „globalităţii” şi un nou program cu caracter ocult „globalizarea”. Despre acest fenomen s-au scris multe, însă puţini autori menţionează globalizarea ca o etapă a vastului program New Age .
Vorbind despre fenomenul globalizării, trăit din plin cu sau fără voia noastră trebuiesc reţinute o serie de aspecte ce rezultă din răspunsurile la întrebarea: Ce este globalismul, globalitatea şi globalizarea?
aa) prin globalism înţelegem concepţia conform căreia piaţa mondială marginalizează sau înlocuieşte acţiunea politică;
b) globalitatea susţine că nu putem trăi izolaţi; spaţiile închise, vechile frontiere sunt de domeniul trecutului;
c) globalizarea se referă la procesele prin care statele naţionale şi suverane sunt atacate şi interconectate de actori transnaţionali .
Vedem aici în mod clar nu ideologia new age-istă, ci modul în care ideologia se pune în practică.
Noţiunea de globalizare se deosebeşte de cea a globalităţii prin acel „proces care crează legături şi spaţii transnaţionale, revalorizează culturi locale şi inpulsionează culturi terţe”.
Iată că imaginea statului global conturat de Weishaupt, începe să iasă la suprafaţă. Dacă considerăm că fenomenul globalizării atinge nu numai latura economică, politică, culturală, socială, ci şi pe cea religioasă putem conchide că proiectul lui Weishaupt este dus la îndeplinire cu rigurozitate.
Globalismul asigură triumful imperiilor financiare, acţiunea politică fiind înlocuită treptat de valoarea contractului. Aceasta este arma teribilă a globalizării, trecerea de la societatea industrială la societatea financiară (se poate citi Banca Mondială sau Fondul Monetar Internaţional). Societatea financiară este un pilon important al mişcării New Age fiind organizată ca o societate secretă care aspiră la dominaţia lumii. După unii specialişti (Walter Rathenau şi H. Oberth) lumea este guvernată de un consiliu al celor 500, format din cei mai bogaţi şi cei mai infuenţi oameni ai planetei, în special membri ai înaltei masonerii. Am arătat cum în decursul istoriei masoneria s-a implicat în cele mai importante evenimente, am amintit revoluţia franceză, putem aminti revoluţia bolşevică, primul şi al doilea război mondial, căderea comunismului. Totul se derulează după un plan ocult al cărui sfârşit este statul mondial, guvernul mondial şi venirea lui antihrist.
Numeroşi autori ai unor lucrări despre globalizare ignoră acest aspect al implicării societăţilor secrete oculte, denigrând chiar pe aceia ce au acest curaj, numindu-i mistici sau apocaliptici, fiind astfel catalogaţi unii duhovnici de la muntele Athos , chiar de unii teologi ce văd în globalizare o etapă pur economică.
Masoneria a avut un aport deosebit în realizarea proceselor nivelatoare a unirilor forţate. Astfel, dr. Duke McCall, preşedintele federaţiei mondiale baptiste, este francmason în cadrul clubului Rotary. O serie de episcopi metodişti din SUA, artizani ai mişcărilor ecumenice ce urmăresc nivelarea în sfera religiosului, sunt masoni (episcopul metodist A.Muller fost preşedinte al Consiliului Naţional al Bisericilor din SUA este francmason activ). Că reprezentanţii mişcării ecumenice din America sunt masoni cochetând cu gândirea ocultă nu ne mai miră având în vedere faptul că şi preşedinţii americani au aceleaşi orientări. Dar nici în Europa lucrurile nu stau altfel. Bruno Würtz menţionează că în Suedia numeroşi episcopi sunt masoni, iar Carl Gustav este mare maestru. În Germania este aceeaşi situaţie, fapt ce l-a determinat pe Ulrich Bech să menţioneze „ceea ce este bun pentru Deutsche Bank , a încetat de mult să mai fie bun pentru Germania”.
Pe ce se bazează însă noua strategie a globalizării, de unde vine noua forţă a întreprinderilor transnaţionale, cum creşte potenţialul lor strategic?
Ulrich Bech menţionează în lucrarea sa intitulată ,,Ce este globalizarea" (pg 27) că aceasta se realizează printr-o intervenţie asupra centrelor vitale materiale ale societăţilor moderne naţionale, statale, fără revoluţii, fără modificări legislative, prin simpla lege a economiei de piaţă, afacere şi rentabilitate. Iată că revoluţia new age-istă care se anunţa silenţioasă, reţelară se realizaeză din plin în sfera economică, urmând un plan foarte bine pus la punct. În acest sens putem evidenţia câteva direcţii de acţiune:
a) se investeşte acolo unde cheltuielile şi impozitele pentru forţa de muncă sunt cât se poate de reduse în totalul costurilor;
b) se valorifică posiblitatea ca mărfurile şi serviciile (prin tehnica informaţiei) să fie astfel descopuse şi realizate în diverse locaţii mondiale, încât etichetele naţionale şi de firmă au un regim straniu (mărturisirea personală a unui şofer de tir român „am încărcat lână la Constanţa, am transportat apoi lâna în Germania, unde i s-a schimbat ambalajul şi apoi am dus-o la Iaşi ca lână germană de cea mai bună calitate”, exemplele pot continua);
c) statele naţionale pot fi sancţionate drastic dacă sunt socotite prea scumpe sau ostile investiţiilor. Este promovat privilegiul firmelor transnaţionale de a hotâră locaţia producţiei, locul de achitare a taxelor sau domiciliul. Personalul de conducere poate trăi acolo unde este mai frumos şi a achita impozite unde este mai ieftin . Toate aceste lucruri se fac fără hotărâre de guvern, fără modificarea legii astfel încât statele naţionale încep să-şi piardă autonomia. Contractul ajunge la valoare de lege.
d ) Statul naţional este un stat teritorial, puterea sa derivă din legătura cu un anumit spaţiu. Societatea globalizată relativizează statul naţional deoarece o serie de reţele de comunicare, relaţii comerciale şi moduri de viaţă multiple şi neancorate local intersectează graniţele statului naţional.
e) Este afirmată suveranitatea fiscală respectiv capacitatea de control asupra activităţilor economice dar ea devine tot mai fictivă deoarece firmele pot produce unde vor, pot plăti impozite unde vor , şi pot investi unde doresc . În timp ce firmele tradiţionale se pot mişca foarte uşor şi repede şi se pot sustrage fiscalităţii statelor naţionale , firmele mici sunt prinse din plin în menghina fiscalităţii ajungând în cele din urmă la faliment.
Iată cum la ordinele clubului de la Roma sau a altor organizaţii la fel de oculte, unele concerne pot înflori, alte intreprinderi naţionale ce nu intră în graţiile lor se pot prăbuşi. Adeseori răspunsul la globalizare este renaţionalizarea (referitor la modul în care se poate falimenta un concern, un trust, o ţară este interesantă povestirea lui Ion Coja care discutând cu o persoană ce făcuse parte din diplomaţia română în perioada comunistă a aflat că mulţi absolvenţi eminenţi de facultate, din diverse specializări sunt angajaţi în proiecte interesante în diverse ţări ale lumii. Sunt plătiţi să studieze şahul politic. Primesc şi studiază fel şi fel de teme, de exemplu cum ar putea fi reinstaurată monarhia în România sau cum ar putea fi obligat Castro să îşi dea demisia, sau cum s-ar putea institui Republica în Anglia, etc. Datoria acestor genii este de a elabora scenarii şi strategii, căutând soluţii pentru cele mai bizare proiecte).
pr.Tudor Budeanu
