Un rol important în istoricul societăţii lor secrete îl are „ordinul iluminaţiilor”, întemeiat de iezuitul Adam Weishaupt la 1 mai 1776. Acest ordin s-a îmbogăţit rapid prin aderarea familiei Rothschild. După unele surse Adam Weishaupt şi casa Rothschild au fost cei ce au finanţat puternic revoluţia franceză. Adam Weishaupt ar fi realizat planul iar casa Rotshchild ar fi procurat banii. Despre Weishaupt se ştie că provenea dintr-o familie de evrei, apoi a trecut la catolicism, dar nu a lăsat în urmă pasiunea sa pentru ştiinţele oculte. Societatea iluminaţilor întemeiată de el avea şi acest scop de a promova magia neagră precum şi celelalte discipline oculte. Dar scopul principal vizat de Weishaupt era acela de a distruge creştinismul şi de a uni lumea sub o singură guvernare mondială al cărei stăpân să fie Lucifer. Ateismul urma să fie un instrument pentru discreditarea şi distrugerea Bisericii, şi pentru promovarea raţiunii libertăţii şi virtuţii morale. Pentru a semăna confuzie societatea şi-a schimbat de câteva ori numele: astfel, erau cunoscuţi sub numele de Iluminaţi; Raţionaliştii germani; Umanişti; Liber cugetători. Weishaupt menţiona adepţilor că ei sunt singurii care cunosc adevărul, fiind crema intelectualităţii având capacitatea necesară pentru a conduce lumea. Weishaupt a reuşit să se păstreze în anonimat, fiind cunoscut de puţini oameni, iar membrii care nu l-au cunoscut personal îl divinizau.Weishaupt menţiona prin intermediul unei scrisori adresate unui prieten următoarele „împrejurările cer să rămân ascuns majorităţii membrilor cât mă aflu în viaţă. Sunt obligat să fac totul prin intermediul a cinci sau şase persoane”.
A reuşit să recruteze tineri bogaţi şi cu poziţii înalte, pentru a reuşi să se impună în cel mai scurt timp. Planul lui era simplu dar grandios vizând o revoluţie mondială. Des Griffin în lucrarea sa „Al patrulea Reich al bogaţilor” schiţează planul lui Weishaupt : „abolirea tuturor guvernelor instituite, abolirea proprietăţii private, abolirea patriotismului, a religiilor, crearea unui guvern mondial”.
Weishaupt a fost admis în francmasonerie prin mijlocirea unui maestru, om influent al vremii sale. Celor ce urmau să intre în ordinul iluminaţilor li se cerea să depună jurământ pentru păstrarea secretului, loialitate şi supunere ordinului. Scopul precis al ordinului era cunoscut numai de Weishaupt şi câţiva apropiaţi. Pentru a ajunge la îndeplinirea planului de preluare a puterii mondiale, Weishaupt împreună cu baronul Knigge au încercat să convingă pe conducătorii francmasoneriei că mişcarea iluminaţilor are grade de iniţiere mai înalte. Ordinul era împărţit din punct de vedere extern în trei grade. Conform planului său „iluminaţii” urmau să fie o „societate secretă din cadrul Societăţii secrete a masoneriei”. Pentru a nu putea fi depistaţi în acţiunile lor, foloseau nume codificate atât la persoane cât şi la locuri şi un calendar special. Din ordinul secret al iluminaţilor a izvorât şi curentul iluminist francez. Scriind despre activitatea lui Weishaupt, Willhelm von Angelsdorf menţiona că scopurile mişcării trasate de el au fost duse la îndeplinire cu scrupulozitate de iluminaţi. Tot Willhelm von Angelsdorf consideră anul 1776, un an cu o însemnătate covârşitoare în istoria omenirii. Pe lângă faptul că în acest an s-a înfiinţat societatea iluminaţilor, în acest an putem vorbi de două revoluţii importante – una în Europa şi alta în America – care au influenţat cursul istoriei. Nu ştim cu precizie dacă Weishaupt a intrat în contact direct cu Thomas Jefferson. Se ştie însă că Jefferson nu era de acord cu totul asupra planului de guvernare a lumii iniţiat de Weishaupt, totuşi stabilind principiile noii republici care abia şi-a câştigat independenţa, Jefferson este influenţat de gândirea lui Weishaupt. La textul declaraţiei de independenţă au mai lucrat Benjamin Franklin şi Jon Franklin, dar aceştia şi-au dat seama rapid că „Jefferson nu numai că avea idei foarte clare asupra formei şi conţinutului declaraţiei dar şi că se credea mult mai în măsură decât ei să o pună la punct şi să o prezinte”.
În acelaşi an „cineva” a autorizat un grup de iluminaţi să conceapă un sigiliu pentru noua republică compusă din treisprezece state coloniale. Lucrarea a lucrat şase ani, sigiliul fiind adoptat de congresul american format din masoni în majoritate.
Sigiliul în sine are numeroase elemente anticreştine, de provenienţă ocultă ce lasă să se întrezărească şi o parte din programul pe care urma să-l prezinte „Noua Ordine Seculară”. Pe sigiliu sunt două inscripţii latine „Annuit Coeptis” şi în partea inferioară „Novus Ordo Seculorum”. În partea superioară este ochiul „atotvăzător” încadrat în triunghiul masonic, aşezat deasupra piramidei. Reversul sigiliului poartă o inscripţie latină „E Pluribus Unum” sau „toţi sunt unul”. Vulturul simbolizează divinitatea (vom vedea ce divinitate) în multe religii vechi. Stelele de deasupra capului vulturului formează steaua lui David.
Nu se ştie dacă Thomas Jefferson a cunoscut toate implicaţiile oculte ale sigiliului, cert este că avea legături cu Weishaupt şi că acesta era singurul ce putea concepe un astfel de sigiliu.
Elementele ce constituie sigiliul sunt aşa cum am amintit preluate din simbolistica olcultă. Piramida gravată pe sigiliu are 13 trepte, iar piatra din vârf lipseşte, indicând că lipseşte partea finală sau „cuvântul pierdut”. Piramidele nu au fost utilizate numai ca mormânturi pentru faraoni, ci şi pentru transmiterea marilor secrete din timpurile străvechi, Amon, Horus, Ra, Osiris, Thot. Aceste mistere stau la baza tuturor curentelor hermetice, precum şi a Societăţilor secrete. Prin simbolul piramidei se accentuează credinţa într-un dumnezeu diferit de cel creştin. Ochiul încadrat în triunghi este ochiul „marelui arhitect” ce reprezintă frumuseţea, forţa şi ordinea. Aşezat invers triunghiul reprezintă universul cu infinitul în jos, sau împărăţia diavolului. Cele 13 grade ale piramidei sunt reprezentarea răului, deoarece numărul 13 îl reprezintă în tradiţia Kabalistică pe Satan .
Inscripţia „annuit coeptis” este tradus de unii mistici ca „anul sosirii unei noi ordini secrete a erei noastre”.
Vulturul simbolul divinităţii în vechile culturi (adică a lui Satan), iar cele nouă pene din coada vulturului reprezintă „iluminaţii”, nouă este cifra cabalistică ce simbolizează Sfârşitul ; Iisus Hristos a murit în al nouălea ceas. Capul vulturului este orientat spre partea dreaptă, ceea ce simbolizează ordinea stabilită (vulturul nazist era orientat spre stânga ceea ce însemna rebeliunea). Liniile orizontale de pe blazonul vulturului simbolizează guvernul perfect. Săgeţile din gheare simbolizează forţa militară. Cele treisprezece stele formează steaua lui David, simbolizând unitatea omului cu infinitul. Din analiza sigiliului masonii înţeleg următoarele „piatra din vârf care lipseşte şi cuvântul pierdut sunt amândouă ferite atunci când guvernul perfect sau piatra cubică a marii lumini înaripate din cer îşi va lua locul ce i se cuvine de drept”. Din textul citat rezultă caracterul ocult al sigiliului, acela de a pregăti o nouă ordine mondială, ce nu va fi perfectă până la venirea lui antihrist .
După un secol de la aprobarea marelui sigiliu Albert Pike, francmason, fost general confederat, declară oficial în cadrul lojei pe care o conducea adorarea lui Lucifer. În 1889 a formulat dogma divinităţii lui Lucifer numit şi zeul luminii care luptă împotriva lui Adonai, zeul Bibliei. Albert Pike decretează în cadrul ordinului că „ Lucifer e Dumnezeu”. Cei ce se închină lui Lucifer devin bogaţi, plutocraţi, dobândesc prestigiu şi sunt iubiţi. Creştinismul este lipsit de succes lumesc pentru că la ales ca Dumnezeu pe Yahve şi i sa opus lui Lucifer. Creştinul va fi sărac, pentru că a optat împotriva lui Pluton zeul infernului al cărui adepţi sunt plutocraţii, bogaţii, capitaliştii, bancherii.
Conform lucrării „Mişcarea Nouă Eră şi iluminaţii”, elaborată de Institutul de Studii Religioase din SUA, toşi preşedinţii SUA au fost francmasoni, mai puţin Eisenhover şi Kennedy. Aceeaşi lucrare menţionează că nu din întâmplare forul militar se află la „Pentagon” şi nu din întâmplare marele sigiliu „ocult” al SUA a ajuns pe bancnota de un dolar.
După Benjamin Disraeli „năvodul marii finanţe internaţionale constitue o societate secretă ce aspiră la dominaţia lumii”. În încheierea discursului său despre masonerie Bruno Würtz menţionează „unitatea lumii , casa comună a unităţii mondiale , nu e o idee rea în sine. Procesul istoric tinde spre acest ţel. Dar infiltrarea ocultă a eclesiei, manipularea credincioşilor, indeferent în ce scop trebuie respinsă. Omul nu e mijloc, ci scop. Ecumenismul şi francmasoneria sunt instituţii în mare parte oculte, obsedate de ideea beatificării prin transformarea omului în mijloc. Ele militează pentru unitate, dar o unitate dictată de ele, iar nu democratic voită de omenirea globală, eventual de reprezentanţii ei eligibili . Ecumenismul se vrea ierarhie sacrală, francmasoneria e piramidă subterană de putere. Aici nu ne-a interesat atât aspectul politic cât mai ales cel elementar ontologic abreviabil prin întrebarea: Ce este Casa Comună a Unităţii globale – o alternativă a omenirii oculte, o perspectivă a generaţiilor viitoare sau pur şi simplu o utopie”. Din păcate pentru noi românii Bruno Würtz s-a stins din viaţă prea repede pentru a putea vedea cu ce viteză uluitoare s-au împlinit multe din aspectele descrise de el în lucrarea sa. Este foarte ciudat, cum toţi aceia care au încercat demascarea spectrului ocult a unităţii globale, a modurilor de manipulare, a pericolelor ce decurg din acestea, nu mai sunt printre noi. Înseamnă că se petrece totuşi ceva. Oameni de talia lui Culianu, a lui Bruno Würtz şi a altor asemenea lor nu se pot amăgi aşa uşor.
Se pare că întrebarea lui Bruno Würtz pe care am citat-o îşi află azi un răspuns „Casa mondială”, „Uniunea Europeană” sunt realităţi a timpului nostru realizate în nici zece ani de la apariţia lucrării pe piaţă.
Şi-au atins organizaţiile oculte scopul? Încă nu, dar procesul este în plină derulare. Din cele enunţate până acum vedem că pentru realizarea acestor scopuri îşi dau mâna societăţi curente care aparent nu au nimic una cu alta .
