Duminca a VI-a după Paşti

Vindecarea orbului din naştere (In. 9, 1-38)

Ne amintim în timpul anului bisericesc de multe din minunile Domnului nostru, minuni care vin să ne întărească în credinţa că El, Iisus Hristos este cu adevărat Dumnezeu.Vindecarea orbului din naştere este una din aceste minuni care a făcut pe mulţi să creadă în dumnezeirea Lui.
Nu putem spune care este cea mai mare minune. Miracolul sau minunea este ceva ce nu se poate explica logic, ceva ce depăşeşte capacităţile noastre de înţelegere. Prin minuni intrăm în lumea lui Dumnezeu, unde totul este posibil, deoarece la Dumnezeu este atotputernic. Acestă realitate era cunoscută de poporul Israel, de aceea orbul din naştere exclamă după ce este vindecat din veac nu s-a auzit să deschidă cineva ochii unui orb din naştere, ştiind că s-a întâmplat ceva deosebit cu el, că vindecarea lui nu era de la oameni ci de sus, de la Dumnezeu.
Conducătorii poporului nu erau sensibili la aceste taine. Cereau semne şi minuni dar nu le puteau distinge, de aceea au făcut o anchetă serioasă, pentru a putea afla ce s-a petrecut cu cerşetorul orb. L-au întrebat cum şi-a primit vederea.
Deşi a povestit ce s-a întâmplat, cum Omul numit Iisus a uns cu tină ochii lui şi l-a trimis să se spele la scăldătoarea Siloamului, de unde s-a întors sănătos, nimeni nu l-a crezut.
Minunile pot fi înţelese numai cu sufletul, omul strict raţional nu poate pricepe nimic, aşa cum nu au înţeles nimic membrii sinagogii, care au pus la îndoială nu numai vindecarea minunată, ci şi faptul că cel ce se considera vindecat a fost orb. Au chemat pe părinţii lui ca aceştia să mărturisească despre fiul lor. Părinţii nu au avut curaj să spună cine l-a făcut sănătos, deoarece iudeii au ameninţat că oricine va spune că Iisus este Mesia să fie dat afară din sinagogă. Excluderea din sinagogă era o pedeapsă grea, deoarece nimeni nu mai avea voie să intre în legătură cu cel exclus. Părinţii orbului au spus doar că ştiu că acela este fiul lor şi că s-a născut orb, dar cum a primit vederea poate să mărturisească singur, deoarece este la vârsta majoratului, deci era trecut de 30 de ani. Omul vindecat a fost chemat din nou în faţa conducătorilor. Deşi era neştiutor de carte, orbul a dat dovadă de multă înţelepciune. Înfuriaţi că nu pot ascunde un fapt minunat, rabinii l-au dat afară din sinagogă.
Afirmarea credinţei în Hristos trebuie făcută cu multă responsabilitate, pentru că va exista mereu un pericol al mărturisirii, pericol pe care îl asumă orice creştin. Excluderea din sinagoga lumii se practică azi la scară planetară. Inamicii credinţei au modalităţi noi pentru a ne despărţi de Hristos (criza financiară, şomaj, războaie pentru înfrângerea terorismului unde armate performante luptă împotriva unor patrioţi ce vor să trăiască altfel, distrugerea mediului înconjurător prin proiecte de dezvoltare rurală etc.) Noi credem şi mărturisim că El este Domnul nostru indiferent de ce va urma, deoarece numai alături de El există viaţă. Orbul din evanghelie recunoaşte în Iisus pe Mesia, fiind exemplu pentru noi cei ce trăim în lumea minunilor lui Dumnezeu să înţelegem acest mare adevăr. Istoria omenirii are un început şi va avea un sfârşit, dar pentru noi începutul şi sfârşitul este Hristos cel căruia se cuvine slava în vecii vecilor.

Pr. Tudor BUDEANU