ocultismul forma pervertită a sacralităţii,cap.VIII

Vorbind despre magie ca formă de manipulare, Ioan Petru Culianu are ca punct de referinţă lucrarea lui Giordano Bruno „De vinculis in genere” (Despre legături în general), precum şi gândirea lui Marsilio Ficino. În opera lui Giordano Bruno „magia este o metodă de control a individului şi a maselor, bazată pe cunoaşterea profundă a pulsiunilor erotice personale şi colective”. Ca ştiinţă a manipulării maselor, magia se adresează în primul rând imaginaţiei umane, în care încearcă să suscite impresii permanente. Magicianul Renaşterii este psihanalist şi profet, dar anticipează şi anumite profesii moderne ca: responsabil cu relaţiile publice, agent de propagandă, spion, director în mijloace de comunicare în masă, agent de publicitate. Operaţiunile fantastice cunoscute în Renaştere sunt aplicate şi azi, primul dintre ele fiind erosul, care se manifestă deja în natură fără intervenţia voinţei umane. Magia este un eros aplicat, dirijat şi provocat de operator. Un alt aspect al manipulării fantasmelor o constituie „arta memoriei”. Culianu numeşte legătura dintre eros, mnemotehnică şi magie ca fiind indestructibilă, încât ar fi imposibil s-o înţelegi pe una fără cealaltă. Paternitatea ecuaţiei eros = magie îi aparţine lui Ficino, care descoperă pentru prima dată identitatea acestor două tehnici de manipulare a fantasmelor, ca şi pe aceia a procedeelor operaţionale. În ciuda aparenţelor fizice (fiind cocoşat şi bâlbâit) Ficino a ajuns şeful Academiei din Careggi. A îmbrăţişat teologia, devenind călugăr, apoi a studiat astrologia, precum şi tehnicile de manipulare, care l-au tentat cel mai mult. Pentru el erosul este un instrument care ajută la parcurgerea treptelor inteligibile ce-L despart pe Dumnezeu de creaturile Lui. Ficino stabileşte o ierarhie a simţurilor, în care văzul corespunde focului, auzul aerului, precum şi o ierarhie a erosului; în planul divin erosul este contemplativ şi se realizează prin raţiune; în planul uman erosul este activ şi se realizaeză prin văz; în planul animal erosul este voluptos şi se realizează prin pipăit. În concepţia lui Marsilio Ficino întreaga forţă a magiei se întemeiază pe eros. Iubirea este magie, deoarece operaţiile ei sunt identice operaţiilor magice. Îndrăgostitul prin darurile pe care le aduce şi le oferă iubitei încearcă să creeze o reţea magică în jurul ei. Toate aceste mijloace magice urmăresc legarea celuilalt. Ficino întrebuinţează pentru aceste mijloace magice termenul de rete, ce înseamnă reţea sau plasă. Şi îndrăgostitul şi magicianul fac acelaşi lucru: aruncă plasele pentru a atrage anumite obiecte spre a le aduce la sine. Îndrăgostitul îşi desfăşoară talentele ca să obţină controlul aparatului pnevmatic al celui iubit. Magicianul poate să influenţeze direct obiectele, indivizii şi societatea umană, fie să invoce puteri invizibile de la care spră să obţină ajutor. Ca să poată acţiona astfel se cere acumularea acestei ştiinţei ai mrejelor şi a momelilor pe care trebuie să le întindă ca să ajungă la efectul dorit. Giordano Bruno numeşte această operaţiune vincere (a lega), iar procedeele ei primesc numele de vincula (legături).
Doctrina identităţii dintre iubire şi magie schiţată sumar de Marsilio Ficino este dezvoltată şi dusă la consecinţe extreme de Giordano Bruno. În lucrarea sa „De vinculisin genere”, Giordano Bruno se ocupă de manipularea psihologică în general. Ioan Petru Culianu compară lucrarea lui Bruno cu lucrarea lui Machiaveli (Principele), considerând că lucrarea lui Giordano Bruno ar merita astăzi unicul loc de onoare între teoriile manipulării maselor. Trusturile de inteligenţă care domină lumea, consideră Culianu, s-au inspirat fără să ştie (sau poate ştiut) din lucrarea lui Bruno. Prin lucrările sale Giordano Bruno a avut influenţă asupra mişcărilor ideologice de la începutul secolului al XVII-lea, cunoscută sub numele de Rosa Cruce. Dacă în secolul al XIX-lea Karl Marx şi Friedrich Engels au crezut că religia este opium pentru popor, ei nu au făcut alceva decât să repete cuvintele lui Giordano Bruno din lucrarea menţionată, în care religia este privită numai sub aspectul de puternic instrument de manipulare a maselor. Giordano Bruno nu este preocupat în lucrarea „De vinculis in genere” de salavarea sau bunăstarea lumii, ci singurul drept pe care îl are înaintea ochilor aparţine manipulatorului însuşi (precizare interesantă făcută de Ioan Petru Culianu, de unde deducem că Giordano Bruno a văzut problemele din perspective manipulatorului, pe care cu siguranţă l-a cunoscut). În acest sens lucrarea lui Giordano Bruno depăşeşte lucrările ulterioare scrise de autori celebri ca Sigmund Freud (Psihologia maselor şi analiza eului) sau Gustav le Bon (Psihologia maselor), deoarece aceştia descriu efectul dar nu învaţă cum să domini o masă, aşa cum o face Giordano Bruno. Pentru a înţelege şi a pune în valoare actualitatea lui „De vinculis in genere”, va trebui să parcurgem întreaga lucrare şi să observăm activitatea trusturilor de informaţii moderne ale agenţiilor de propagandă, ale mijloacelor media, al căror scop ideal este garantarea ordinii şi bunăstării comune (globale). Magicianul din „De vinculis in genere”, este prototipul cenzurii indirecte „al manipulării globale, a trusturilor care îşi exercită controlul ocult asupra maselor occidentale. Magicianul lui Giordano Bruno este conştient de faptul că pentru a atrage masele şi a obţine ataşamentul unui individ trebuie să ţină seama de complexitatea aşteptărilor subiecţilor, de aceea manipularea bruniană necesită o cunoaştere perfectă a subiectului şi a dorinţelor sale, fără de care nu poate exista vinculum (adică legătură)”. Este vorba de o operaţie extrem de dificilă, ce nu poate fi realizată decât prin desfîşurarea unor facultăţi de inteligenţă, de perspicacitate şi de intuiţie la înălţimea sarcinii. Iluzia trebuie să fie perfectă pentru a satisface multiplele aşteptări pe care îşi propune să le mulţumească din plin. Cu cât manipulatorul are mai multe cunoştinţe despre cei pe care trebuie să-i lege, cu atât şansa lui de a reuşi va creşte „pentru că va şti să aleagă mijlocul just ca să creeze un vinculum”. Magia erotică bruniană îşi propune ca scop să permită unui manipulator să controleze indivizi izolaţi şi mase. Porneşte de la ideea că există un mare instrument de manipulare şi acesta este erosul în sensul cel mai general, adică ceea ce iubim, de la plăcerea fizică şi până la alte lucruri, bani, putere, libertate, etc. Giordano Bruno menţiona: „toate afecţiunile şi legăturile voinţei se reduc şi se referă la două anume, la repulsie şi la dorinţă, sau la ură şi iubire, de unde decurge că singura legătură a voinţei este erosul. Legătura cea mai înaltă, cea mai importantă şi cea mai generală aparţine erosului şi de aceea platonicienii au numit iubirea Marele Demon, Daemon Magnus”. Acţiunea magică are loc printr-un contact indirect, prin sunete şi figuri care îşi exercită puterea asupra simţurilor văzului şi auzului, imprimând imaginaţiei anumite sentimente de atracţie sau dezgust. Sunetele şi figurile nu sunt alese la întâmplare, ele provin din limbajul ocult al spiritului universal. Manipulatorul trebuie să ştie că sunetele tragice provoacă mai multe pasiuni ca cele comice, fiind capabile să acţioneze asupra sufletelor bântuite de îndoială. Figurile la rândul lor sunt capabile să provoace prietenia sau ura, indiviziii şi lucrurile văzute provoacă în noi simpatia sau antipatia. Văzul şi auzul sunt porţi secundare, prin care manipulatorul îşi poate introduce legăturile şi momelile. Intrarea principală a tuturor acţiunilor magice este fantezia, fiind considerată vinculum vinculorum (legătura legăturilor). Puterea magicianului este dublată de puterea facultăţii cogitative, ea este capabilă şă subjuge sufletul. Vincula sau legătura trebuie să treacă prin fantezie, deoarece nu există nimic care plecând de la simţuri să poată ajunge la raţiune fără mijlocirea fanteziei. Oamenii de rând sunt supuşi fanteziei necontrolate; numai manipulatorul are control absolut asupra propriei imaginaţii. Fantezia poate fi provocată de demoni sau de o voinţă umană, fiind vorba de voinţa manipulatorului care trebuie să fie o voinţă specială. Giordano Bruno avertizează şi asupra pericolului ca din operator al fantasmelor să se ajungă la starea de victimă, aceasta fiind primejdia ucenicului. Adevăratul manipulator trebuie să fie în stare să ordone şi să îndrepte fantezia. Manipulatorul nu trebuie să reacţioneze la nici un stimul din afară, nu trebuie să se lase mişcat nici de compasiune, nici de iubire faţă de bine, spre a evita să fie legat la rândul lui. Ca să exerciţi controlul asupra altora trebuie să fi la adăpost de orice control provenind de la alţii. Pentru ca operaţiunea să reuşească trebuie ca operatorul şi subiecţii să fie convinşi de eficacitatea ei. Credinţa este condiţia prealabilă a magiei. Credinţa este vinculum vinculorum (legătură a legăturilor), fiind necesar ca „operatorul să aibă o credinţă activă, iar cel ce suportă acţiunea o credinţă pasivă”.

Pr Tudor Budeanu