În Iordan botezându-Te Doamne

Am intrat într-un nou an cu binecuvântare de sus şi cu credinţa că Domnul va împlini cererile pe care le-am rostit la cumpăna anilor. În prima zi din an, am văzut pe Domnul fiind de opt zile, primind numele vestit de înger Iisus. Apoi Evanghelia zilei ne aminteşte de momentul în care Domnul fiind de doisprezece ani a fost dus de părinţii Săi la templu şi s-a pierdut. A fost găsit printre rabini care erau uimiţi de înţelepciunea Lui. În câteva versete am parcurs copilăria şi adolescenţa Mântuitorului, care se arată azi bărbat deplin fiind ca la treizeci de ani (Lc. 3,23), venind la apele Iordanului pentru a primi botezul din partea lui Ioan.
Una din cântările din cadrul slujbei de sfinţire a apei ne aminteşte o mare taină cum va pune mâna robul pe stăpânul deoarece Ioan spunea eu am trebuinţă să fiu botezat de tine şi Tu vii la mine?(Mt. 3,15).
Şi totuşi robul acceptă să boteze pe stăpânul lumii, pe cel ce nu avea nevoie de botez deoarece era fără de păcat, pentru a împlini toată dreptatea (Mt. 3,16). În ediţia Noului Testament a ÎPS Bartolomeu cuvântul dreptate este explicat ca fiind acordul omului cu planul lui Dumnezeu de a mântui lumea. Ioan era o personalitate. A îndrăznit să se opună regelui Irod şi să-l acuze de adulter. Mulţi credeau că el este Mesia, dar el a mărturisit şi a zis, nu eu sunt Hristosul (In. 1,20). Acest om deosebit va vesti lumii întregi cine este de fapt Cel ce a venit la botez iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii…şi eu nu-l cunoşteam, dar pentru ca El sa-i fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă (In. 1,32). Rolul botezului lui Ioan a fost de a pregăti venirea lui Mesia. Hristos Domnul S-a botezat pentru ca lumea să audă din gura lui Ioan cine este El. De atunci Ioan a început să scadă iar Domnul să crească. Prin botezul Domnului Ioan şi-a împlinit menirea. A făcut ceea ce au spus proorocii, adică a netezit calea Domnului (In. 1,25). Botezul Domnului aşa cum spune troparul sărbătorii, a descoperit lumii închinarea Treimii. Astăzi Fiul este în apă, Tatăl glăsuieşte din cer, iar Duhul se pogoară în chip de porumbel. Astăzi firea apelor se sfinţeşte prin coborârea lui Hristos în Iordan. Natura căzută prin păcatul adamic se ridică prin coborârea lui Hristos în apă. Întreg universul se bucură deoarece focul Dumnezeirii se coboară în materie. Astfel trebuie să înţelegem sfinţirea caselor noastre, ca pe o coborâre a lui Hristos la noi şi ca pe o retrăire a propriului nostru botez, unde am murit pentru lume ca să înviem pentru Hristos, Cel ce s-a arătat, şi lumea a luminat.

Pr. Tudor BUDEANU