PILDA SEMĂNĂTORULUI Duminica a 21-a după Rusalii

Fraţi creştini!

Duminica de azi, ne aduce ca în fiecare toamnă, o minunată pildă care vine să ne reamintească că ogorul sufletelor noastre trebuie bine pregătit ca sămânţa cea bună a cuvântului lui Dumnezeu să poată rodi. Pregătirea pentru a primi cuvântul este aportul nostru la mântuire, deoarece mântuirea este lucrarea lui Dumnezeu în colaborare cu omul. Pilda de azi este relatată de Sfânta Evanghelie de la Luca 8, 5-15, în care se spune că seminţele aruncate de semănător au căzut în locuri diferite, una lângă drum şi aceasta a fost călcată în picioare şi păsările cerului au mâncat-o, una a căzut pe piatră şi s-a uscat pentru că nu avea umezeală, una a căzut între spini şi spinii au înăbuşit-o, iar alta a căzut în pământul cel bun şi a adus rod.
Pilda de azi este explicată chiar de Domnul, care la cererea ucenicilor le spune că sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu, iar locurile unde cade sămânţa reprezintă diferitele categorii de oameni; cea de lângă drum sunt oamenii care aud, dar vine diavolul şi fură cuvântul din inima lor, ca nu cumva crezând să se mântuiască.
Cea de pe piatră, sunt aceia care primesc cuvântul, dar nu au rădăcină, ei cred până la o vreme dar la greutăţi, la încercare se leapădă.
Cea căzută între spini, sunt cei care din cauza grijilor vieţii, a plăcerilor, a bogăţiei nu pot rodi.
Cea din pământul cel bun sunt aceia care aud cuvântul şi îl păstrează şi rodesc întru răbdare.
Este firesc ca fiecare din noi să ne regăsim în una din aceste categorii de oameni, iar dacă totuşi nu reuşim autoevaluarea să ne reamintim că Taina Spovedaniei ne aşteaptă. Nu este suficient să facem act de prezenţă în biserică, ci este important să ne constituim în Biserică ceea ce înseamnă atenţie şi participare. Sunt prezent şi particip activ la sfintele slujbe. Sunt conştient şi înţeleg ce se întâmplă în viaţa parohiei, care este parte din mine şi eu parte din ea. Numai atunci când suntem capabili sa acţionăm responsabili şi să răspundem la chemarea Bisericii, ne putem numi creştini. Altfel suntem cel mult simpatizanţi. Atunci când iubeşti cu adevărat te doare de tot ce e al tău, iar Biserica este a noastră. Ştiu că multora nu le mai pasă de destinul Bisericii, iar acest lucru se vede. Este greu să fii ortodox, de aceea şi pilda de azi nu începe cu cei ce pricep cuvântul ci cu cei ce aud, dar aud degeaba.
Pentru a putea rodi este nevoie de răbdare, de rugăciune, de ascultare, de dorinţa mântuirii.
Fie ca această dorinţă să pătrundă în sufletele noastre, ca să aducem rod spre slava lui Dumnezeu.

Pr. Tudor BUDEANU