Pilda datornicului nemilostiv (Mt. 18, 23-35)

Fraţi creştini,
Suntem în postul Adormirii Maicii Domnului, timp rânduit de Biserică pentru pocăinţă. Încercăm în acest interval de timp, mai mult ca în alte perioade să practicăm virtuţile creştine, ca prin vieţuirea noastră să ne apropiem mai mult de Dumnezeu. Trăim vremuri extrem de dificile din punct de vedere duhovnicesc, vremuri în care nu mulţi mai înţeleg viaţa creştină ca pe o jertfă permanentă. Din această cauză şi mila creştină a început să slăbească. Pericopa Evanghelică de azi ne aminteşte de o pildă cunoscută în care Domnul vorbeşte de importanţa iertării. Pilda a fost rostită ucenicilor care ascultau cu nedumerire discursul Domnului despre iertare şi nu pricepeau importanţa ei. Petru va întreba de câte ori trebuie să ierte într-o zi, oare de şapte ori? Răspunsul primit de la Domnul de şaptezeci de ori câte şapte a sporit desigur nedumerirea lui, de aceea Domnul le spune pilda datornicului nemilostiv.
Un om bogat a dorit să facă socoteală cu datornicii lui. A fost adus unul care avea o mare datorie, pe care nu o putea plăti. Atunci stăpânul hotărăşte să fie vândut sclav împreună cu toată familia lui, ca astfel să poată recupera o parte din bani. Omul a căzut la picioarele stăpânului rugându-l să-l mai aştepte că va plăti. Era puţin probabil să poată aduna o sumă atât de mare (zece mii de talanţi, un talant fiind egal cu 49 kg aur), dar stăpânul văzând disperarea lui, nu doar că l-a îngăduit, ci i-a iertat şi datoria. Ne putem imagina bucuria acelui om, care a ajuns de la agonie la extaz. Ieşind de la stăpân a găsit pe unul care-i datora o sumă mică de bani. A început să insiste cerând banii ce i se cuveneau. A rămas insensibil la rugămintea omului care cerea timp pentru a putea plăti, şi l-a aruncat în temniţă ca prin muncă silnică să recupereze datoria. Stăpânul a aflat de cele întâmplate, l-a chemat la sine pe slujitor şi i-a reamintit situaţia în care a fost şi el cu câteva clipe înainte.
Sentinţa a fost de această dată după dreptate, sluga nemiloasă a fost aruncată în temniţă până la achitarea datoriei.
Stăpânul din pildă este Dumnezeu, iar datornicii suntem noi, fiecare cu datoria lui. Dumnezeu iartă infinit şi aşteaptă ca şi noi să facem la fel. Într-o lume unde iertarea este socotită adeseori slăbiciune, trebuie să încercăm să nu renunţăm la ea, pentru a ajunge la asemănare cu Dumnezeu şi pentru a schimba faţa lumii. Ştim că cel milostiv va avea parte de milă la judecate lui Dumnezeu, deci cei ce doresc să fie milostivi nu au de ce să se ruşineze. Avem mulţi semeni care au nevoie de noi, să-i ajutăm după puterea noastră ca şi Hristos să ne miluiască pe noi.


Pr. Tudor BUDEANU