Ne vorbeşte Părintele Epifanie

După cum pomeneam în numărul trecut, începem din acest număr o serie de convorbiri, de sfaturi pe care Părintele Epifanie le-a lăsat nouă ca moştenire, ca tezaur duhovnicesc de mare preţ. Dumnezeu să ne ajute să ne învrednicim a fi cu luare aminte şi să ne folosim de ceea ce alţi au adunat şi ne dăruiesc nouă.

CAPITALISM, COMUNISM ŞI CREŞTINISM
Gheronda, se zice că regimul comunist ar fi unul din duşmanii Creştinismului. Legat de aceasta, mi-a venit în minte următorul gând: Dar capitalismul este prietenul nostru?
Arhimandritul Epifanie/ Nu. Capitalismul este şi el duşmanul Creştinismului. Departe de mine să mă fac apărătorul capitalismului, care şi acesta atheu, întrucât are banul ca Dumnezeu şi banca ca biserică, după cum spunea Giovanni Papini. Dumnezeu nu se regăseşte, din păcate, în nici unul din sistemele politice, economice şi sociale. Peste tot întâlneşti exploatare, peste tot scandaluri şi abuz de putere! Chiar dacă toţi se dau în vânt, chipurile, pentru a sluji săracului popor! Câte crime au avut loc pentru „interesele poporului”, pentru principii precum democraţia şi libertatea!
Amândouă sânt, aşadar, duşmane ale Creştinismului. Amândouă sânt sisteme atheiste şi de neîmpăcat cu Creştinismul.
Există însă între capitalism şi comunism o diferenţă aparte. Capitalismul vrăjmăşeşte şi el Biserica, o războieşte, o subminează sau, în cel mai bun caz, o foloseşte în interesul său. Aduceţi-vă aminte lozinca ipocrită a dictaturii: „Ellada, Grecilor Creştini!” El nu pune însă lacăt pe poarta Bisericii. Comunismul, în schimb, aşază lacăt pe poarta Bisericii, închide şi dărâmă biserici – spre deosebire de capitalism, care nu face aşa ceva. Ştiţi vreo ţară capitalistă în care să nu fie bisericile deschise? Nu există. El duşmăneşte Creştinismul şi Biserica, însă lasă poarta deschisă. Putem să intrăm, să ne rugăm, să cerem harul lui Dumnezeu prin Taine. Aceasta este singura deosebire între cele două. În ce priveşte celelalte aspecte, amândouă rămân nişte sisteme antihristice şi atheiste. Când vorbim de ţări capitaliste, înţelegem ţări care au democraţie. Se poate întâmpla să fie regimuri necomuniste, de dreapta, care să prigonească Biserica când este dictatură. Însă acestea sunt cazuri singulare. Oficial Biserica nu este prigonită, adică nu are loc o prigoană oficială instituţionalizată împotriva Bisericii.
Mi-a spus cineva de stânga, care era însă credincios: „Da, acesta-i adevărul, în privinţa aceasta capitaliştii sânt mai deştepţi decât comuniştii. Dintr’un motiv sau altul, este o realitate că ei nu pun lacăt pe biserici. Le lasă libere, în timp ce ceilalţi le închid.”
Accentuez, totuşi, că amândouă regimurile sânt duşmane faţă de Creştinism, atheiste şi antihristice. Pe de-o parte, comunismul consideră omul drept un mecanism care produce unelte, iar pe de alta capitalismul îndumnezeieşte banii, iar omul nu este altceva decât o unitate de producţie şi consum. În esenţă, se pleacă de la acelaşi fundament. Bine a spus cineva că cele două, comunismul şi capitalismul, sânt de fapt aceeaşi fiară cu două capete şi că, indiferent de care vei fi înghiţit, în acelaşi stomac vei ajunge!

Extras din lucrarea: „Toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”- Arhimandrit Epifanie Theodoropulos, Ed. Predania, Bucureşti 2010