SFÂNTUL MARE MUCENIC GHEORGHE

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se enumera printre sfinţii care şi-au dat viata pentru credinţa creştină.
S-a născut dintr-o familie de creştini şi din acest motiv L-a slujit de mic pe Dumnezeu. După moartea tatălui său, a plecat cu mama sa în Palestina. A fost conducător de oşti în armata romană în timpul împăratului Diocleţian, ca dovadă a calităţilor sale: viteaz, curajos şi bun organizator.
Când, însă, împăratul a poruncit prigoana contra creştinilor, Sfântul Mucenic Gheorghe a refuzat mărturisind că şi el este creştin şi nu poate lupta împotriva fraţilor săi în Hristos.
Acest lucru l-a învrăjbit şi mai tare şi a dispus ca Sfântul Mucenic Gheorghe să fie aruncat în temniţă şi să fie torturat, dar cu ajutorul lui Hristos a scăpat întotdeauna teafăr. Suferinţele Sfântului Mare Mucenic Gheorghe au atras la creştinism şi pe unii dintre cei care erau de faţă la torturile la care era supus, între care şi pe soţia lui Diocleţian, împărăteasa Alexandra.
Văzând acestea, Diocleţian a cerut să li se taie capul Sfântului Mucenic Gheorghe şi împărătesei Alexandra, la data de 23 aprilie, anul 303.
Înainte să fie ucis, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe s-a rugat lui Dumnezeu, mulţumindu-I pentru toate darurile şi binefacerile primite de la El, apoi, şi-a plecat capul sub sabie, dându-şi sufletul Mântuitorului său mult iubit, pe care L-a slujit cu multă dragoste şi devotament neîntrerupt.
Să luam şi noi, dragi cititori creştini, modelul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, slujindu-L pe Dumnezeu, mărturisind cu tot atâta curaj credinţa în Hristos, apărând-o până la sacrificiu, cât şi printr-un comportament creştinesc, iubirea necondiţionată faţă de Dumnezeu şi de aproapele.
Sfântul Mare Mucenic Gheorghe se bucură de o mare cinste şi din partea poporului nostru, care a dat numele său copiilor, apelor, locurilor.
Biserica ortodoxă îl cinsteşte pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruinţa, la data de 23 aprilie, ziua când acesta a suferit moarte martirică.

Profesor Anamaria COTUNA