În fiecare an înainte cu o săptămână de marele praznic al Învierii,sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim, zi de bucurie pentru toți creștinii ortodocși. Hristos vine în Sfânta cetate pentru a mântui întregul Adam. Oamenii Îl primesc cu bucurie, deoarece au fost martori ai învierii lui Lazăr și a unui eveniment puțin mai vechi dar care a rămas în amintirea lor înmulțirea pâinilor. Cu un astfel de rege cine mai putea sta împotriva iudeilor? Era stăpân al vieții deci un comandant militar absolut ce putea crea o armată invincibilă, și putea hrăni ușor întregul popor. Iudeii vor fi mai strălucitori ca în timpul marelui David. Doar că Domnul nu voia să fie un rege pământesc și cu atât mai puțin unul exclusivist....venit doar pentru iudei. Vorbea El de eliberare dar nu despre eliberarea de romani ci de patimi. Libertatea lui Hristos este cea împotriva păcatului și a morții. Nu au înțeles cei de atunci aceste amănunte, noi însă pretindem că înțelegem. Regele nostru vine spre patimă și moarte pe cruce pentru ca noi să nu ne mai temem de moarte. Libertatea deplină implică această stare în fața morții. Mai mult decât viața nu poate nimeni pierde, deci curaj frați creștini. Au înțeles mai bine ca oricine acest aspect creștinii din Siria care stau drepți în fața morții arătând în acest veac tulburat, că Hristos a înviat cu adevărat și a nimicit moartea. Să biruim și noi cu El, iar ramurile verzi de azi să ne fie tuturor nu doar un simbol ci un garant al învierii universale.