PILDA SAMARINEANULUI MILOSTIV




Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci? Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti? Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu? Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă, Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da. Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari? Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea. (Lc 10,25-37)

Frați creștini
Suntem în prima duminică din postul crăciunului, o perioadă dragă nouă tuturor, o perioadă de bucurie ce reamintește de propria noastră copilărie. Ce e mai minunat decât acei ani cu farmecul lor aparte și darurile primite de Crăciun. Postul crăciunului îndeamnă sufletul la lucrarea faptelor bune, la apropierea de semen, la regăsirea lui Hristos în slujirea celui aflat în nevoi. Toată acestă bucurie a slujirii lui Dumnezeu o regăsim în slujba Utreniei, unde ni se amintește Hristos se naște măriți-L, Hristos din ceruri întâmpinați-L, Hristos pe pământ înălțați-vă.
Iată câteva din cerințele postului, mărirea lui Hristos și înălțarea noastră pentru a putea să-L primim pe cel ce vine la noi în chip omenesc.
Pilda de azi ne amintește că practicarea milei creștine este necesară pentru creșterea noastră duhovnicească, îndemnul de la final fiind cât se poate de clar, mergi și fă și tu asemenea samarineanului care nu s-a apucat să facă cercetări de genul, cine este persoana, are card de sănătate, merită să stric banii cu el, dacă e vreun prăpădit de bețiv sau poate vreun golan care s-a înhăitat cu alți derbedei, pentru că în acest caz a primit ceea ce a căutat. Sunt raționamente umane foarte la modă azi. Poți uita orice, numai numărul de la cardul de sănătate nu. Nu ești asigurat, poți muri liniștit. Statul, departe de a fi creștin, nu are milă. Cum se poate explica umilința la care sunt supuși mii de români, nevoiți să urmeze tratamente în afara graniței țării, plătitori de asigurare, asigurare de sănătate ce se aplică selectiv.....doar pentru anumite cazuri. Pilda nu se referă numai la persoană ci și la noi ca asociație de persoane, adică stat și biserică. Dacă ne lăudăm cu creștinismul nostru milenar, cum s-au strecurat astfel de nenorociri în viața noastră. Părinți obligați să se roage de semeni pentru salvarea copiilor.........Este încă bine că mai avem bruma de credință în inimi. Generațiile viitoare nu văd lucrurile ca și în pilda de azi . Și rabinul s-a mirat de răspunsul oferit de Hristos la întrebarea ,cine este aproapele meu?
Rabi aștepta un alt răspuns, aștepta să audă că idealul lor național va fi împlinit, că Mesia a venit exsclusiv pentru ei cei din Israel. Evreii aveau o problemă cu cei de alt neam. Pentru ei nu contau alții, ci doar ei. Între evrei și samarineni erau vechi dușmănii. Samarinenii, adică locuitorii provinciei Samaria au acceptat căsătoriile mixte precum și un alt mod de viață. La întoarcerea din robia babiloniană, samarinenii au dorit să-i ajute pe frații lor evrei la ridicarea templului, dar evreii au refuzat motivând că samarinemii sunt spurcați, așadar nu pot participa la lucrări. Datorită acestei jigniri, samarinenii au devenit dușmani ai evreilor sabotând cât au putut lucrările de la templu. Evreii evitau să treacă prin ținuturile lor considerându-i ostili și întinați.
Pentru rabi sau învățătorul legii din pilda de azi, a fost un șoc să audă cuvintele lui Hristos. Să facă ceea ce a făcut un samarinean? Samarineanul este exemplul bun iar evreii reprezentanți ai iudaismului preotul și levitul, exemplul negativ? Însă împotriva logicii corecte, nu putea spune nimic. Hristos a venit și pentru samarineni, perși,germani.......a venit pentru toată lumea. Samarineanul din pildă, desconsiderat de toți, este capabil de milă mai mult decât cei care aveau Legea milei.
Creștinismul nostru ortodox este un creștinism dinamic, este credința îngemănată cu fapta. Pentru ca lumea să priceapă legea noastră strămoșească, avem mai mult ca oricând nevoie de fapte. Faptele depind direct de noi. Asumarea adevărului depinde iarăși de noi. Am văzut curând un film de patru minute în care se ilustra mila în islam. Un barbat ostenit voia să cumpere fructe pentru copii, dar nu avea bani suficienți, așa că a vrut să plece. Vânzătorul, patronul standului a văzut gestul său și l-a chemat, dăruindu-i fructe dintr-o ladă cu fructe refuzate de alți cumpărători. Bărbatul a mulțumit și nu a luat fructele decât după ce a fost lăsat să le plătească cu puținii bani bani pe care îi avea. Un tânăr arab a văzut întreaga scenă, pe care a urmărit-o discret. ...Omul bucuros a mers acasă și a împărțit fructele copiilor care s-au bucurat de venirea tatălui. Era cina lor, singura mâncare. În timp ce mâncau cineva bate la ușă. Surpriza a fost uriașă , tânărul bogat ce a văzut scena din piață a venit cu darul său. Un frigider mare plin cu fructe, spre bucuria imensă a copiilor. Cei care au vizionat acest scurt film se întrebau retoric, noi de ce nu putem face la fel. Răspund tot printr-o întrebare. Cine ne oprește? Faptul că nu locuim în lumea islamică? Ne spune Hristos să nu fim milostivi sau auzim în biserici altceva ? Putem face la fel binele și chiar mai mult. Nu este suficient să ne înduioșăm și apoi să ne revoltăm că noi ortodocșii nu facem nimic. Nu învățătura e greșită, noi suntem comozi, iar postul vine să ne deschidă o cale spre realizarea milei. Să fim asemenea samarineanului, a sfinților și drepților care au ales să trăiască frumos. În fond e alegerea noastră și știu că am dreptate.




Pr Tudor Budeanu