Am revenit după o pauză destul de lungă, timp în care am desfășurat aceleași activități, doar că nu am putut scrie. Pentru scris trebuie să ai dispoziția necesară , pe care am pierdut-o din diverse motive.
Suntem adeseori dezamăgiți de tot ceea ce vedem în jurul nostru și oricât de experimentați credem că am ajuns( peste douăzeci de ani de activitate ca preot aduce puțină experiență în cunoașterea oamenilor) tot mai poți avea surprize. 
Știu că retagerea în anonimat poate fi confortabilă, dar nu e constructivă. Mulți s-au bucurat poate de absența Învierii, ziarul nostu parohial, considerând că nu merită să-și bată capul cu textele vechi și exegeze pe care nimeni nu le mai pricepe. Scriu pentru cei ce vor să citească, reproduc texte pentru cei ce doresc altceva, pentru cei ce vor să știe cum au trăit înaintașii noștri. Pentru aceștia merită să mai public câte ceva, restul nu cred că mai contează, cu siguranță nu o să reușesc să-i scot din ignoranță.  Cu stimă pentru cei ce au au fost alături de noi în acești ani plini de realizări frumoase, 
                                      
                                                                       pr Tudor Budeanu