VINDECAREA FIULUI LUNATIC
Fraţi creştini
Suntem în duminica a IV a din postul
mare, duminică menţionată ca fiind duminica Sfântului Ioan Scărarul. Am învăţat
în săptămânile trecute din Post că
Dumnezeu este prezent continuu în vieţile noastre , prin videcare slăbănogului.
Apoi duminica Crucii ne reaminteşte că postul este de fapt o stare de jertfă la
care trebuie să participăm toţi, având mereu înaintea ochilor Jertfa cea
adevărată a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Duminica de azi ne învaţă cum să urcăm
duhovniceşte treaptă cu treaptă ca pe o scară a cerului, aşa cun ne arată Sfântul Ioan Scărarul, ce rămâne un model de
postitor pentru fiecare dintre noi.Textul
Evangheliei de azi relatează minunea vindecării tânărului lunatic, adus
înaintea Domnului de tatăl disperat, care nu mai ştia ce să facă. L-a adus pe
tânăr la apostoli dar aceştia nu au putut să facă nimic.
Doctorul sufletelor şi a trupurilor, cel
care a dăruit viaţa lumii, ştie neputinţa noastră, limitarea posibilităţilor de cunoaştere şi totuşi
exclamă:
"O, neam
necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi?"
Este de remarcat
că Hristos nu se adresează direct acelui om necăjit din cauza bolii fiului său,
ci întregului neam Israel şi prin aceasta şi Apostolilor. Un neam întreg a
căzut în păcatul neascultării, un neam întreg s-a îndepărtat de Dumnezeu. Tânărul
bolnav devine exponentul un neam bolnav,
un neam pe care diavolul îl aruncă la pământ şi spumegă neputincios. Parcă
începem să ne recunoaştem în acest tablou al neputinţei. Neputincioşi în faţa
încercărilor şi în faţa anotimpurilor tot mai capricioase. În faţa asaltului
informatic, ridicăm umerii obosiţi. Avem acces la atât de multă
informaţie, încât suntem practic intoxicaţi. De cine să mai acultăm? În
ce direcţie să mergem? Cum să ne rezolvăm problemele, ca ele să fie rezolvate cu
adevărat . Rezolvarea nu înseamnă amânarea inevitabilului, ci soluţionarea
problemei din rădăcină. O neam necredincios! Oare a observat corect
Hristos societatea noastră? Suntem chiar aşa de răi ? Priviţi în jur, avem atât
de multe Biserici frumoase, care de cele mai multe ori sunt pline. Problema cea
mai mare e că acest lucru nu se vede în exterior. După participarea la slujbe rămânem mereu aşa cum am fost, fără mari
modificări de comportament. Să nu credem că nu suntem responsabili de cei din
jur. Eu postesc, mă rog, fac bine, nu sunt ca alţii........sunt cuvinte ce
amintesc de poziţia vameşului, deloc agreată de Hristos. Trebuie să luptăm
pentru binele unui neam, nu putem sta indiferenţi la căderile semenilor noştri.
Ei sunt fraţi în credinţă şi chip a lui Dumnezeu. Omul căzut are nevoie de
noi, are nevoie de alternative, de exemple concrete, de oameni care au reuşit
să lupte pentru promovarea valorilor creştine, de noi cei ce nu suntem sfinţi,
dar încercăm să trăim după poruncile lui Dumnezeu, cu urcările şi căderile
noastre. Pe acest om şi pe acest neam îl ridică Hristos. Aşa cum gândirea New
Age vorbeşte de revrăjirea lumii, noi vorbim de exorcizarea lumii, de curăţirea
de păcate, pentru a oferi Creatorului nostru un cer şi un pământ nou, al cărui
locuitor să fie omul înviat, nu omul
hipnotizat de vraja lumii moderne din care trebuie să ne desprindem prin
mijloacele indicate de Evanghelia de azi:post şi rugăciune.