Împotriva fracturării hidraulice a
gazelor de şist in ROMÂNIA
Principalele
riscuri pe care le implică aplicarea tehnologiei prin fracturare hidraulică
sunt: scoaterea din circuit a unor terenuri (densitatea medie fiind de 6 puţuri
de foraj pe km pătrat, la care se adauga reteaua de conducte pentru transport),
riscul de contaminare a solurilor, poluarea sonoră, zgomotul produs de
echipamentele de foraj şi cele de transport, utilizarea a zeci de mii de metri
cubi de apă pentru fiecare foraj în detrimentul agriculturii (terenurile nu vor
mai fi irigate). Precedentele din SUA şi alte state arată că apa freatică şi
sursele de apă potabilă sunt în pericol de contaminare, că există un risc
seismic asociat, că se produce mobilizarea unor substanţe radioactive, a
metanului şi a altor substanţe cu efect de gaze de seră.
Spre
deosebire de gazele convenţionale, cele de şist sunt extrase din roci situate
la adâncimi foarte mari cu porozitate și permeabilitate reduse. Pentru a putea extrage
gazele de şist este necesară folosirea unei metode numită fracturare hidraulică
(fracking).
Fracturarea
hidraulică - Este singura metodă de extragere a gazelor de şist în acest
moment. Metoda combină forajul săpat vertical, și apoi in plan orizontal, ajungând la adâncimi de pana
la 3-6 km. Rocile sunt fracturate artificial, fapt ce poate cauza sau antrena
seisme. Sute de maşini de tonaj mare sunt folosite pentru fiecare foraj.
Sub
o presiune imensă (peste 1000 atm) milioane de litri de apă sunt utilizate la
fiecare foraj (cantitățile
diferă de la o companie la alta și de la un zăcământ la altul, în funcție de tehnologia utilizată și de caracteristicile geologice ale zăcământului) ,
apa este amestecta cu substanţe chimice toxice şi cancerigene (incluzând benzen
şi etilenă). Conform raportului Impacts of shale gas and shale oil extraction
on the environment and on human health al Parlamentului European, datorită
secretelor comericale compoziţia aditivilor folosiţi în timpul forărilor nu
este pe deplin făcută publică, dar cercetatorii au identificat peste 750 de
asemenea substanțe.
Conform unei liste cuprinzand 260 de astfel de substante furnizata de New York
State aceasta conţine:
58
de substanţe, dintr-un total de 260, au proprietăţi problematice
6
fac parte din prima listă publicată de Comisia Europeană cu substanţe ce
necesită atenţie deosebită din cauza potenţialelor efecte pe care le pot avea
asupra omului şi asupra mediului (Acrilamida, Benzen, Benzen Etil,
Isopropylbenzene (cumene), naftalină, tetrasodiu, Etilen) substanta
(Naftalină bis (1-metiletil) - în prezent considerată ca fiind
bioacumulativă si toxică;
Pentru
fiecare foraj sunt necesare cantităţi enorme de apă, care cel mai probabil, vor
fi extrase din rezervele noastre de apă potabilă subterane! Circa 2/3 din
aceste fluide rămân in subteran (fiind sechestrată de la alte utilizări).
O parte din această apă împreună cu gaze, poate migra in timp in panza
freatica. Apa contaminată se va deplasa prin fracturile naturale din rocă
putând să ajungă în apa subterană şi în sol.
Gazul
de şist eliminat din rocă este extras prin tubul sondei. Cantităţi imense
de metan sunt emise în atmosferă (cca. 7% din cantitatea de gaz metan se pierde
in procesul de extractie), acesta fiind un gaz cu efect de seră mult mai
dăunător decât dioxidul de carbon. Pe traseu, fluidul de fracturare, se
conecteză cu elemente radioactive din subsol şi apoi le transportă la
suprafaţă. Apa reziduală rezultată în urma fracturării conține substanțe radioactive precum uraniu si radon antrenate din
straturile parcurse, arsenic, metale grele, și alte substante chimice toxice fiind extrem de
periculoasă, iar depozitarea ei extrem de dificilă și riscantă. Fluidele recuperate sunt depozitate în
iazuri, sau containere, existând riscul să se producă scurgeri. In Romania
Este
nevoie de un număr foarte mare de sonde doar pentru un teritoriu restrâns, ăn
comparație cu exploatările de
gaze convenționale. Câmpurile de
gaze de şist sunt exploatate timp de aproximativ 5-8 ani (cele de gaz
conveţional timp de decenii). Mii de camioane de mare tonaj sunt utilizate si
zona este supusă unor condiții de trafic greu.
Mai
multe institute de cercetare din SUA şi din Europa au demonstrat că această
modalitate de extragere este foarte periculoasă, deși în SUA monitorizările au fost îngreunate de faptul
că această activitate a fost începând din 2005 exceptată din Legea pentru
calitatea apei si cea privind calitatea aerului. Motivele sunt legate in
principal de tehnologia folosită. Metoda de explorare a gazelor de şist nu
este mai puţin periculoasă decât cea de extragere a acestora, deoarece și în etapa de explorare avansată se utilizează
fracturarea hidraulică, singura diferență fiind scara operațiunilor.
Sumar,
pagubele cauzate de explorarea şi exploatarea gazelor de şist sunt:
Apă
potabilă şi ape subterane contaminate; Soluri toxice şi radioactive; Poluarea
aerului; Cutremure şi alunecări de teren; Cancer şi boli incurabile pentru
oameni și animale;
Distrugerea
florei şi a faunei, afectarea biodiversității; Infrastructură distrusă şi poluare fonică.
Imbolnăviri: S-a studiat faptul că în zonele în care s-a utilizat fracturarea
hidraulica pentru extragerea gazelor de sist, numărul de boli este creştere în
mod dramatic ca urmare a consumul apei din zona de exploatare, dar si
aerului contaminat cu substanţe chimice toxice, unele cancerigene. Datorită
intoxicarii cu substanțe
chimice producand afectiuni dintre cele mai severe si greu de tratat au fost
semnalate: neuropatie periferică, leziuni cerebrale ireversibile, astm, cancer
de piele, cancer testicular, probleme in timpul sarcinii, anemie, leucemie,
insuficienta renala si multe altele, iar mortalitatea este în creştere.