După o scurtă dar intensă vacanţă petrecută în curata Bavarie, revin acasă cu aceeaşi întrebare; de ce ei pot şi noi nu. Cum reuşesc nemţii să menţină curăţenia la standarde imposibil de atins de noi românii. Cum au reuşit să treacă prin criza economică care a paralizat întreaga Europă, găsind mereu alternative. Întrebări care au poate un singur răspuns :munca, organizarea şi seriozitatea, caracteristici necesare pentru construirea unei societăţţi normale. Ciudat este că noi românii am fost mereu harnici, ascultători şi serioşi...........demult odată, înainte de război.Ţăranul român nu avea bevoie de contract de vânzare cumpărare. Se proceda simplu, strângerea mâinii, băutul aldămaşului şi gata. Încredere totală în omul de lângă tine.Eram ortodocşi şi corecţi în toate. Pentru aceasta Dumnezeu era alături de noi şi ne răsplătea cu oameni frumoşi şi inteligenţi dar mai ales doritori de bine pentru ţara lor. Cred că ne lipşeşte tocmai această dorire de bine pentru cei de lângă noi. Starea de bine pentru creştini este starea de pace şi comuniune cu Dumnezeu. Nu spun că nemţii sunt super religioşi, din contră ateismul atinge cifre impresionante, ci doar că fac cu bucurie binele chiar dacă nu pentru Hristos. Românii au tendinţa căderii în extrema bigotismului axat pe superstiţii pierzând din vedere esenţa credinţei noastre ortodoxe; bucuria de trăi viaţa ca dar de la Dumnezeu.

Nu depinde de nimeni  curăţenia din faţa casei ci doar de noi. Nu spune preşedintele să nu tundem iarba sau să nu adunăm deşeurile parcă  tot mai multe. Ne lipseşte bucuria de a face ceva unii pentru alţii, bucuria de a trăi şi de a transforma gesturile aparent nesemnificative în evenimente, bucurie  pe care nemţii au înţeles-o şi o practică cu succes. Deci?