DUMINICA a XXXII-a DUPĂ RUSALII (a lui Zaheu)



“În vremea aceea trecea Iisus prin Ierihon şi, iată, un om bogat cu numele Zaheu, care era mai-mare peste vameşi, căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură. Şi alergând înainte, s-a suit într-un sicomor ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă. Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta. Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se. Şi, văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un păcătos. Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.” Luca 19, 1-10

Fraţi creştini

Duminica de azi ne aminteşte de o remarcabilă întâlnire dintre Domnul nostru Iisus Hrstos şi un vameş pe nume Zaheu .Este cunoscut de noi  că vameşii nu erau agreaţi de popor, deoarece erau consideraţi colaboratori ai puterii romane ocupante. Zaheu era căpetenia vameşilor şi era foarte bogat. Bogăţia era desigur rezultat al deselor sale abuzuri în serviciu fapt ce va atrage judecata mulţimii care nu va ezita să-l numească păcătos.
La un moment dat însă, în viaţa acestui vameş lacom şi nedrept s-a trezit o dorinţă de schimbare. El şi-a dat seama că nu era atât de fericit pe cât spera să fie când luase hotărârea de a aduna multe averi în orice chip. Bogăţiile materiale adunate de el în scurt timp nu-l mulţumeau sufleteşte. Simţea că omul este mai mult decât materie, că pacea, bucuria şi fericirea sufletului nu vin din acumulare necinstită de bunuri materiale în jurul omului, ci prin sporirea bunătăţii spirituale din interiorul omului, din sufletul său.
De aceea, Zaheu, om bogat, dar mic de statură, se urcă într-un sicomor, pentru a reuşi să-L vadă pe Iisus din Nazaret despre care a auzit că schimbase vieţile multor oameni. Deşi fapta lui Zaheu părea, mai degrabă, una inspirată de curiozitate, totuşi, în adâncul său, acesta simţea şi credea că Mântuitorul Iisus Hristos poate să-l elibereze de patima lăcomiei de averi, să-i schimbe viaţa şi să-i dăruiască o nouă lumină vieţii sale. Dovada că Zaheu era mânat de o căutare sinceră şi de o tainică dorinţă de schimbare a vieţii se vede tocmai în faptul că Mântuitorul Iisus Hristos, Cunoscătorul sufletelor oamenilor, dintr-o mare mulţime de oameni, l-a chemat numai pe el pe nume şi i-a spus că doreşte să fie primit în casa acestuia. Privind spre Zaheu, Mântuitorul Iisus Hristos nu a văzut în el doar un om mic de statură şi un curios urcat într-un copac, ci şi un suflet în căutare şi dornic de schimbare spirituală. De aceea, Iisus i-a spus: “Zaheu, grăbeşte-te şi dă-te jos, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta”. O invitaţie neaşteptată adresată unui vameş, spre mirarea tuturor celor care-l cunoşteau pe Zaheu ca fiind un om rău şi lacom. Aşadar, Mântuitorul Hristos exprimă în văzul şi auzul tuturor dorinţa Sa de-a intra în casa cuiva care n-ar fi îndrăznit niciodată să-I adreseze o astfel de invitaţie. Bunătatea lui Hristos a pătruns dincolo de răutatea lui Zaheu Evanghelia ne arată, în continuare, cum Zaheu vameşul şi-a înnoit sufletul după ce Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în casa acestuia. Şi anume, un vameş lacom devine darnic, se schimbă radical, dar nu pentru că a fost mustrat

cu asprime, ci pentru că a fost onorat cu o cinste neaşteptată. Prezenţa lui Iisus în casa sa l-a copleşit. De ce? Pentru că i s-a acordat o onoare sau o preţuire pe care ştia că nu o merită. Hristos l-a cinstit pe un păcătos deşi acesta nu merita cinstire din partea oamenilor, întrucât era necinstit în relaţiile lui cu ei. Totuşi, nemărginita milostivire sau copleşitoarea bunătate a lui Hristos a pătruns atât de puternic dincolo de întunericul şi răutatea păcatului lăcomiei care stăpânea sufletul lui Zaheu, încât a răscolit în el dramul de bunătate care-i mai rămăsese şi a reaprins în el omenia şi dreptatea, exprimate într-o hotărâre radicală: “iată jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit. Cuvinte solemne, cuvinte de întoarcere la viaţă.
 Din episodul întâlnirii Mântuitorului Hristos cu vameşul Zaheu învăţăm şi noi că putem să ne schimbăm viaţa în bine din proprie iniţiativă, nu aşteptând să fim pedepsiţi, nici certaţi cu boală, cu suferinţă ori cu mustrări, ci cugetând la multa bunătate a lui Dumnezeu şi la dorinţa Lui de a intra în casa sufletului nostru. Cum şi când ne putem noi converti ori schimba în bine? În foarte multe chipuri şi în orice moment. De pildă, când vedem un om mai credincios decât noi, să nu-l invidiem, ci să ne hotărâm să avem şi noi credinţă mai puternică; când vedem un om mai harnic şi mai darnic decât noi, să ne hotărâm să fim şi noi mai harnici şi mai darnici; când vedem că un om are o viaţă mai curată decât noi şi trăieşte în sfinţenie, să ne hotărâm să ne curăţim şi noi viaţa de păcate. Făcând aşa, auzim şi noi cum răsună tainic în sufletele noastre cuvintele lui Hristos Domnul: “Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiul credinţei”!



Preot Tudor BUDEANU