Naşterea
Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsarit-a lumii lumina cunoştiinţei. Că întru
dânsa cei ce slujeau stelelor de la stea s-au învăţat să se închine Ţie,
Soarelui dreptăţii, şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de sus, Doamne,
slavă Ţie. (troparul Naşterii Domnului)
Fraţi creştini
Întâmpinăm cu bucurie în suflete praznicul Naşterii Domnului, după o perioadă de post şi pregătire
duhovnicească încercând să pricepem după putinţa noastră această minune a
minunilor, cum Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pamântul
peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu
steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânar, Dumnezeu
cel mai înainte de veci. (condacul Naşterii
Domnului). Condacul praznicului ne aminteşte de neputinţa noastră de darul
sărac pe care am fost capabili să-l aducem, de peştera menită să-L cuprindă pe
Cel ce a făcut pe om cu mâinile Sale. Cu toată neputinţa noastră de a pricepe
dimensiunea sărbătorii ea ne aminteşte
an de an de farmecul copilăriei noastre, de frumuseţea colindelor şi a bradului
împodobit, simbol al vieţii veşnice. Poate de aceea Naşterea Domnului sau
Crăciunul este aşa de îndrăgită de toţi creştinii indiferent de confesiune. Evanghelia
citită la Sfânta Liturghie ne introduce într-un timp special, aducând Betleemul
în inimile noastre. Suntem prezenţi şi noi acolo prin păstori, ce devin
reprezentaţi ai tuturor oamenilor ce
aşteaptă evenimentul minunat. Aducem an de an daruri pruncului Iisus prin magii care au depus un
efort deosebit pentru a ajunge la ceasul închinării, efort pe care noi
creştimii ortodocşi îl aducem prin postul încheiat azi. Postul este drumul
magilor, privegherea păstorilor care au primit fiecare după puterea lor
binecuvântarea de a fi alături de Hristos la venirea Sa în lume.
Dacă
S-a născut Iisus în Betleemul Iudeii, în zilele lui Irod regele, iată magii de
la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: Unde este regele Iudeilor, Cel ce
S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.
Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el. Şi
adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde
este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este
scris de proorocul: "Şi tu, Betleeme, pământul lui Iuda, nu eşti nicidecum
cel mai mic între căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi Conducătorul care
va paşte pe poporul Meu Israel". Atunci Irod chemând în ascuns pe magi, a
aflat de la ei lămurit în ce vreme s-a arătat steaua. Şi trimiţându-i la
Betleem, le-a zis: Mergeţi şi cercetaţi cu de-amănuntul despre Prunc şi, dacă
Îl veţi afla, vestiţi-mi şi mie, ca, venind şi eu, să mă închin Lui. Iar ei,
ascultând pe rege, au plecat şi iată, steaua pe care o văzuseră în Răsărit
mergea înaintea lor, până ce a venit şi a stat deasupra, unde era Pruncul. Şi
văzând ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte. Şi intrând în casă, au
văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama Lui, şi căzând la pământ, s-au închinat
Lui; şi deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi
smirnă. Iar luând înştiinţare în vis să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă
cale s-au dus în ţara lor.". (Matei 2, 1-12) Părinţii Bisericii noastre au
privit cu bucurie spre a cest praznic minunat, chiar dacă în timpul lor această
sărbătoare era de o dată recentă. Sfântul Ioan Gură de Aur ne vorbeşte despre
bucuria trăită cu prilejul Crăciunului: Să ne bucurăm dar şi să ne veselim,
iubiţilor, căci dacă Ioan fiind în pântecele maicii sale a săltat când Maria a
mers la Elisabeta, cu mult mai mult noi trebuie să săltăm, să ne veselim, să ne
minunăm şi să ne înspăimântăm de mărimea iconomiei care covârşeşte toată
mintea, nu pe Maria văzând, ci pe Însuşi Mântuitorul nostru. Gândiţi-vă ce
lucrare mare este a vedea soarele pogorându-se din cer, alergând pe pământ şi
slobozind către toţi razele sale. Şi dacă s-ar fi întâmplat acestea la
luminătorul cel simţitor pe toţi i-ar fi înspăimântat din cei care ar fi văzut,
gândeşte-te acum ce lucru mare este a vedea Soarele Dreptăţii slobozind din
trupul nostru razele Sale şi luminând sufletele noastre.
Aceeaşi bucurie o retrăim an de an cu aceeaşi intensitate, ştiind că
alături de noi se bucură întreg neamul nostru românesc şi cei de azi şi cei de
ieri în comuniunea iubirii hristice.
Pentru noi românii de două mii de ani la Crăciun ,,cerul strălucea,
îngerul venea pe-o rază curată”. La noi în biserici păstorii din icoane sunt
îmbrăcaţi în straie româneşti, Dumnezeu ne veghează în biserica din Densuş
(sec. XI ) îmbrăcat tot în straie româneşti punând pecete pe dimensiunea românească
a existenţei noastre. Tuturor românilor ni se transmite an de an acelaş mesaj
minunat regăsit în slujba utreniei ,,Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe
pământ pace între oameni bunăvoire”.
Tuturor românilor un Crăciun fericit
şi un an nou cu realizări frumoase.
Pr. Tudor BUDEANU