Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul Nevăzut – obţinerea perfecţiunii creştine

“Titlul luat de această carte preafolositoare de suflet este, totodată, cel mai potrivit şi adevărat. Fiindcă, dacă multe din sfintele şi dumnezeieştile Cărţi inspirate ale Vechiului şi Noului Testament şi-au primit numele direct de la materia lor specială pe care o învaţă, (ex. Facerea lui Moise, Crearea Universului din nimic, Ieşirea povesteşte ieşirea Fiilor lui Israel din Egipt; Leviticul numit astfel fiindcă cuprinde scrierile sfinte ale clasei levitice; cele patru carţi ale Regilor cuprind faptele şi vieţile Regilor şi cele patru Evanghelii, fiindcă cuprind vestea cea bună care a adus mântuirea omului), cine nu poate înţelege că această carte s-a intitulat Războiul nevăzut, direct din adevăratul material şi lucruri cu care se ocupă ? Într-adevăr cartea aceasta învaţă nu despre o luptă sensibilă şi văzută; nu despre lucruri trupeşti şi trecătoare; ci despre războiul spiritual şi nevăzut, în care intră fiecare creştin încă din ceasul botezului şi făgăduinţei sale în faţa lui Dumnezeu de a se lupta în acest război şi a muri pentru numele Lui dumnezeiesc. Războiul a fost descris în chip alegoric şi în Numerii: “Pentru aceea se vorbeşte în cartea războiului Domnului” (XXI, 14) . Însă cartea aceasta se ocupă de duşmanii netrupeşti şi nevăzuţi, care sunt diferitele pasiuni şi dorinţi ale cărnii, păcatului şi demonului şi care zi şi noapte nu încetează a lupta împotriva ta.  După cum spune dumnezeiescul Pavel: ” Lupta noastră nu este împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpânilor întunerecului acestui veac şi împotriva duhurilor răutăţii de sub cer” (Efes, VI, 12) .  Şi ea mai spune că ostaşii care au să se arunce în această luptă sunt toţi creştinii. Conducătorul lor este Domnul nostru Iisus Hristos, însoţit de toţi coloneii şi căpitanii Săi, adică de toate cetele îngerilor şi sfinţilor. Câmpul de bătaie şi terenul în mijlocul căruia are loc acest război este inima noastră şi toată natura lăuntrică a omului. Durata razboiului este toata viata noastra.  Si care-i armamentul acestui razboi nevazut ? Ascultati: adapostul si apararea luptatorilor este completa neincredere in sine; scutul este increderea si ferma nadejde in Dumnezeu; povatuitorul lor este meditarea suferintelor Domnului; incingatoarea lor este abtinerea de la pasiunile trupesti; incaltamintea lor, umilinta si cunoasterea propriei lor neputinti; pavaza lor, lupta in ispite; sabia ce tin in mana lor este sfanta rugaciune atat mintala cat si orala precum si ceea ce vine prin meditare; sulita ce o au in cealalta mana este neinvoirea cu patimile care lupta impotriva lor, ci respingerea lor cu indignare; portiile si hrana cu care se intaresc impotriva inamiciilor sunt continua participare la dumnezeiasca impartasire, atat impartasirea sacramentala la altar cat si comuniunea spirituala; iar ochianul cu care sa poata vedea pe inamic din departare este continua formare a mintii a recunoaste faptele in chip just si deprinderea continua a vointii de a dori sa fie bineplacuta lui Dumnezeu; precum si pacea si linistea deplina a inimii. Acesta-i razboiul nevazut, ori mai bine, in acest razboi al Domnului, soldatii lui Hristos mestesugesc lupta, strategiile si artele pe care imaginatia perceptibila a inamicilor le intrebuinteaza impotriva lor, prin simturi, prim imaginatie, prin pierderea cucerniciei, si mai ales prin atacurile aduse in vremea mortii, a pierderii credintei, as zice deznadejdea si transformarea lor in ingeri ai luminii. De aceea se intelege cat este de necesara lupta impotriva acestor intentii ale vrajmasului. Aici, luptatorii sunt instruiti in ce linie si dupa care tactica sa se conduca si cum sa se razboiasca mai eroic. In scurt, din aceasta carte orice om care-si doreste mantuirea, poate invata cum sa infranga dusmanul lui nevazut, sa-si agoniseasca supusi si bogatii, adica virtutii reale si sfinte, si sa-si dobandeasca o coroana care nu se vestejeste, care este unirea cu Dumnezeu in lumea aceasta si in cea viitoare. Deci primiti aceasta carte cititorilor iubitori de Hristos cu bucurie. Deprindeti din ea arta razboiului nevazut. Studiati-o nu numai sa stiti a lupta, dar si sa luptati dupa lege si cu foloase, incat sa fiti incoronati. Fiindca Sf. Apostol Pavel spune: “chiar daca un om lupta, el nu primeste coroana, daca n-a luptat dupa lege” (I. Tim.) . Inarmati-va cu armatura care va invata ca sa mortificati gandul vostru lovit de dusmanii nevazuti, care-s patimile distrugatoare de suflet si demonii cei ce provoaca patimile. “Luati toate armele lui Dumnezeu ca sa puteti sta impotriva mestesugurilor diavolului” (Efes. VI, 11) . Iubite frate, aduti aminte ca la Sf. Botez ai fagaduit sa renunti la tine, la faptele tale, sa lupti impotriva lui satan, impotriva lucrurilor, lucrarilor, ingerilor si pompelor lor, care sunt: iubirea de placeri, de marire, de argint si alte pofte. De aceea, cat iti este cu putinta lupta sa-l infrangi, sa-l supui pe deplin. Si care-i rasplata ce o vei primi pentru aceasta victorie ? Nu-i numai una, ci sunt mai multe si mari. Auzi-le, cuvant cu cuvant, de la Dumenzeu, din gura Lui, fagaduite tie in Sf. Apocalipsa: “Celui ce va birui ii voi da sa manance din pomul vietii care este in mijlocul Raiului lui Dumnezeu” (II,7) ; “nu va fi rapit de a doua moarte” (II,11) , “el va manca din mana cea ascunsa, si-i voi da piatra alba si-n piatra nume nou scris, pe care nimeni nu-l stie, ci numai cel ce-l ia” (II,17) , “si putere peste neamuri si-i voi da steaua de diminieata” (II, 26,28) , “sa sada cu mine in scaunul meu” (III,21) , “si va vedea cer nou si pamant nou” (XXI,1) .  Vezi dregatoriile ? Vezi cinstirile si onorurile ? Vezi coroanele nevestejite pregatite pentru tine ? Frate, nu te lasa, ci invinge pe cel rau. Studiaza aceste indemnari de lupta si nu fii zabavnic ca altul sa-ti ia coroana (Apoc, III,11). Tu cel ce lupti cu dusmanii dinauntru si din afara trebuie sa fii temperat in toate. Ce ce lupta cu dusmanii din afara dobandesc numai o coroana trecatoare de flori si frunze salbatice, o ramura, cateva frunze, un laur ori alte plante, dar tu cel ce ai sa obtii o coroana incoruptibila trebuie sa-ti traiesti viata in condamnare si indiferenta. Sf. Pavel sa te incredinteze in cuvintele lui: “Nu stiti oare, in alergari toti alearga, dar numai unul ia premiul. Alergati si voi ca sa-l luati. Oricine vrea sa lupte sa se abtina de la orice: aceia pentru o coroana trecatoare, noi pentru una nevestejita” (I Cor. III, 24-25). Si cand te vei bucura de astfel de izbanda, incoronat fiind, adu-ti aminte, frate si roaga-te Domnului si pentru iertarea pacatelor celui ce a fost colaboratorul tau prin publicarea acestei carti. Dar intai de toate amiteste-ti, ridica mintea sus, deschide ochii si multumeste si slaveste pe primul autor si pe adevaratul autor al acestor victorii, Dumnezeu si Comandantul tau Sef Iisus Hristos si repeta-ti acest cuvant al lui Zorababel: “De la Tine vine victoria… si a Ta este marirea si eu sunt slujitorul Tau” (Ezdra IV. 59) si cel al proorocului David: “A Ta este marirea, puterea, lauda, biruinta si taria, ca tu stapanesti toate cele din cer si de pe pamant” (I Cron. XXIX, 11) , – acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin! Daca Doresti un prieten pentru perfectiunea garantata; Daca doresti sa vezi pe Dumnezeu si sa fii unit cu El; Daca doresti, din tot sufletul tau sa obtii cununa Cerurilor; poarta orice razboi cu curaj impotriva inamicilor; Lupta-te, razboieste-te si cucereste cu un scop clar. Ca soldat al lui Hristos si atlet indemanatic lupta impotriva diavolului, carnii, lumii si tuturor pasiunilor, impotriva poftelor ispitelor si dorintelor tale. Invata din aceasta carte mestesugul luptei si va izbandi binecuvantarea, si triumful in mantuire. Perfectiunea crestina; obtinerea ei; cele patru lucruri necesare in acest razboi. Cea mai mare si mai perfecta realizare spre care poate aspira omul este a se apropia de Dumnezeu si a se uni cu El. Deci, daca tu, iubite cititor in Hristos, voiesti sa citesti aceste taine, intai trebuie sa stii in ce consta viata spirituala a desavarsirii crestine [1] Fiindca sunt multi care zic, ca viata de desavarsire consta in postiri, privegheri, metanii, dormiri pe pamant, si alte asprimi de acestea ale corpului. Altii cred ca-i in progres si-n multe mosteniri. Si multi altii socot, ca perfectiunea este in rugaciunile mintale, in sihastrie, retragere, tacere si viata de indrumare, de formare, adica a trai dupa o lege a cumpatarii si a masurii. Dar numai aceste virtuti nu sunt desavarsirea crestina pe care o cautam noi, ci uneori ele-s numai mijloace si instrumente folosite de om, harul Duhului Sfant, iar uneori sunt roada Sfantului Duh. Ele sunt instrumente puternice de dobandirea harului Sfantului Duh. Nu-i nici cea mai mica indoiala, fiindca vedem pe multi oameni virtuosi ca le intrebuinteaza ca sa castige forte si putere impotriva pacatelor si vanitatii, ca sa fie fortificati in contra ispitelor, sa infranga pe dusmanul cel rau, adica, poftele obisnuite: cartea, lumea si pe cel pierzator. Ei uzeaza de aceste arme spre a se inarma cu ajutoare duhovnicesti necesare tuturor slujitorilor lui Dumnezeu si-ndeosebi novicilor, incepatorilor, celor simpli, incat sa fie capabili a primi Darurile Sfantului Duh: “Duhul adevaratei cunoasteri, spiritul sfatului si puterii, duhul intelepciunii si al intelegerii, duhul temerii de Dumnezeu” cum le numeste profetul Isaia (XI,2). Dar este tot atat de sigur, ca aceleasi acte sunt si o roada a Domnului si produc “Bucurie, Dragoste, Credinta, Cumpatare” , cum spune Sf. Apostol Pavel. Fiindca oamenii duhovnicesti pedepsesc corpul cu astfel de asprimi pentru ca el se razvrateste impotriva Facatorului sau [2] si sa-l tina totdeauna umilit si supus slujirii lui Dumnezeu. Ei sunt in tacere si solitudine ca totdeauna sa scape de cea mai mica blasfemie a lui Dumnezeu, se roaga si iau parte la slujbele Domnului si la faptele de cucernicie ca sa dobandeasca cetatenia Cerurilor, mediteaza viata si patimile Domnului, nu pentru alt motiv, ci ca sa cunoasca mai bine slabiciunile si pacatele lor si Bunatatea lui Dumnezeu, urneaza lui Iisus Hristos prin lepadarea de altii, de ai lor si de ei insisi ca in dragostea lui Dumnezeu sa poata fi mai aprinsi si mai puternici in ura de ei insisi. Chiar si aceste virtuti enumerate pot produce in unii rautati mai mari decat pacatele vadite, nu din cauza lor insile (fiindca sunt cele mai sfinte in sine), ci din cauza celor ce cauta sa urmeze propriile indemnuri si dorinti. Ei vazand cum au plecat pe calea adevarata, nu lupta numai cu bucurie in aceste lupte ale corpului, ci merg dupa planul lor desert, chiar dupa placerile paradisului. De aceeea acesti oameni cred ca au fost ridicati pana in cetele Ingerilor si ca au vazut pe Dumnezeu in mijlocul lor. Uneori fiind cufundati intr-un fel de meditatii si reflectii ciudate, cred c-au parasit complet lumea si au fost ridicati la al treilea cer. Dar in ce mari erori sunt si cat de departe sunt de adevarata perfectiune oricine poate intelege din viata si caracterul lor. Doresc a fi preferati in toate afacerilor lor, dar examineaza cu grija toate cuvintele si faptele celorlalti, iar daca cineva se apropie putin de dansii cu o cinstire desarta pe care socotesc c-o au, sunt foarte multumiti. Ori daca cineva le reprosaza aceste devotiuni si marturii ce le practica, (oprite de Dumnezeu) deodata se supara si devin cu totul alti oameni. Si daca Dumnezeu, dorind a-i aduce la cunostinta si necunoasterea de ei insisi si la adevarata cale a desavarsirii, le trimite necazuri si suferinte, ori ingaduie a veni peste dansii persecutii, atunci isi arata tainitele inimii lor complet corupte de mandrie.  Fiindca in orice imprejurare grea ce vine nu doresc a fi supusi vointii lui Dumnezeu. Evita orice greutate si nu urmeaza exemplul Fiului lui Dumnezeu care a fost umilit si a suferit. Domnul nostru Iisus Hristos s-a smerit mai mult decat toate creaturile si a suferit persecutii pentru prietenii Sai iubiti. Prigonitorii au devenit astfel un instrument al bunatatii divine si colaboratori la mantuirea celor prigoniti.  De aici se vede clar ca acesti oameni sunt in mare pericol. Fiindca avand interiorul lor, adica cugetul intunecat se privesc prin acest cuget si cred ca au atins perfectiunea. In acest fel, plini de mandrie osandesc pe altii. De aceea nu-i posibil ca vreun om sa-i converteasca pe atare oameni, decat numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Fiindca oamenii pacatosi la aratare sunt mai usor de intors la calea cea buna decat cei ce pacatuiesc in scuns, acoperiti cu masca virtutilor aparente.  Deci acum ai vazut foarte clar ca viata si desavarsirea duhovniceasca nu consta in orice alte lucruri [3], ci in acestea: cunoasterea bunatatii si maririi lui Dumnezeu, a nimicniciei si inclinarii noastre la orice rau; in iubirea de Dumnezeu si ura de noi insine, in supunerea nu numai lui Dumnezeu, dar si tutoror creaturilor pentru dragostea de Dumnezeu, in respingerea oricarei vointi a noastra, in perfecta ascultare de vointa divina si in legatura cu acestea ca noi sa dorim si sa facem toate aceste lucruri numai pentru marirea lui Dumnezeu [4], pentru placerea Lui, fiindca si El voieste astfel si pentru ca-i bine ca noi sa-L iubim si sa-I sluijim.