Sfântul Nicodim Aghioritul – Războiul Nevăzut – obţinerea perfecţiunii creştine
“Titlul luat de
această carte preafolositoare de suflet este, totodată, cel mai potrivit şi
adevărat. Fiindcă, dacă multe din sfintele şi dumnezeieştile Cărţi inspirate
ale Vechiului şi Noului Testament şi-au primit numele direct de la materia lor
specială pe care o învaţă, (ex. Facerea lui Moise, Crearea Universului din
nimic, Ieşirea povesteşte ieşirea Fiilor lui Israel din Egipt; Leviticul numit
astfel fiindcă cuprinde scrierile sfinte ale clasei levitice; cele patru carţi
ale Regilor cuprind faptele şi vieţile Regilor şi cele patru Evanghelii,
fiindcă cuprind vestea cea bună care a adus mântuirea omului), cine nu poate
înţelege că această carte s-a intitulat Războiul nevăzut, direct din adevăratul
material şi lucruri cu care se ocupă ? Într-adevăr
cartea aceasta învaţă nu despre o luptă sensibilă şi văzută; nu despre lucruri
trupeşti şi trecătoare; ci despre războiul spiritual şi nevăzut, în care intră
fiecare creştin încă din ceasul botezului şi făgăduinţei sale în faţa lui
Dumnezeu de a se lupta în acest război şi a muri pentru numele Lui dumnezeiesc.
Războiul a fost descris în chip alegoric şi în Numerii: “Pentru aceea se
vorbeşte în cartea războiului Domnului” (XXI, 14) . Însă cartea aceasta se ocupă de duşmanii
netrupeşti şi nevăzuţi, care sunt diferitele pasiuni şi dorinţi ale cărnii,
păcatului şi demonului şi care zi şi noapte nu încetează a lupta împotriva ta. După
cum spune dumnezeiescul Pavel: ” Lupta noastră nu este împotriva cărnii şi
sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva puterilor, împotriva stăpânilor
întunerecului acestui veac şi împotriva duhurilor răutăţii de sub cer” (Efes,
VI, 12) . Şi ea mai spune că
ostaşii care au să se arunce în această luptă sunt toţi creştinii. Conducătorul
lor este Domnul nostru Iisus Hristos, însoţit de toţi coloneii şi căpitanii
Săi, adică de toate cetele îngerilor şi sfinţilor. Câmpul de bătaie şi terenul
în mijlocul căruia are loc acest război este inima noastră şi toată natura
lăuntrică a omului. Durata razboiului
este toata viata noastra. Si
care-i armamentul acestui razboi nevazut ? Ascultati: adapostul si apararea luptatorilor este completa neincredere in sine;
scutul este increderea si ferma nadejde in Dumnezeu; povatuitorul lor este
meditarea suferintelor Domnului; incingatoarea lor este abtinerea de la
pasiunile trupesti; incaltamintea lor, umilinta si cunoasterea propriei lor
neputinti; pavaza lor, lupta in ispite; sabia ce tin in mana lor este sfanta
rugaciune atat mintala cat si orala precum si ceea ce vine prin meditare;
sulita ce o au in cealalta mana este neinvoirea cu patimile care lupta
impotriva lor, ci respingerea lor cu indignare; portiile si hrana cu care se
intaresc impotriva inamiciilor sunt continua participare la dumnezeiasca
impartasire, atat impartasirea sacramentala la altar cat si comuniunea
spirituala; iar ochianul cu care sa poata vedea pe inamic din departare este
continua formare a mintii a recunoaste faptele in chip just si deprinderea
continua a vointii de a dori sa fie bineplacuta lui Dumnezeu; precum si pacea
si linistea deplina a inimii. Acesta-i razboiul nevazut, ori mai bine,
in acest razboi al Domnului, soldatii lui Hristos mestesugesc lupta,
strategiile si artele pe care imaginatia perceptibila a inamicilor le
intrebuinteaza impotriva lor, prin simturi, prim imaginatie, prin pierderea
cucerniciei, si mai ales prin atacurile aduse in vremea mortii, a pierderii
credintei, as zice deznadejdea si transformarea lor in ingeri ai luminii. De
aceea se intelege cat este de necesara lupta impotriva acestor intentii ale
vrajmasului. Aici, luptatorii sunt instruiti in ce linie si dupa care tactica
sa se conduca si cum sa se razboiasca mai eroic. In scurt, din aceasta carte
orice om care-si doreste mantuirea, poate invata cum sa infranga dusmanul lui
nevazut, sa-si agoniseasca supusi si bogatii, adica virtutii reale si sfinte,
si sa-si dobandeasca o coroana care nu se vestejeste, care este unirea cu
Dumnezeu in lumea aceasta si in cea viitoare. Deci primiti aceasta carte
cititorilor iubitori de Hristos cu bucurie. Deprindeti din ea arta razboiului
nevazut. Studiati-o nu numai sa stiti a lupta, dar si sa luptati dupa lege si
cu foloase, incat sa fiti incoronati. Fiindca Sf. Apostol Pavel spune: “chiar
daca un om lupta, el nu primeste coroana, daca n-a luptat dupa lege” (I. Tim.)
. Inarmati-va cu armatura care va invata ca sa mortificati gandul vostru lovit
de dusmanii nevazuti, care-s patimile
distrugatoare de suflet si demonii cei ce provoaca patimile. “Luati toate
armele lui Dumnezeu ca sa puteti sta impotriva mestesugurilor diavolului”
(Efes. VI, 11) . Iubite frate,
aduti aminte ca la Sf. Botez ai fagaduit sa renunti la tine, la faptele tale,
sa lupti impotriva lui satan, impotriva lucrurilor, lucrarilor, ingerilor si
pompelor lor, care sunt: iubirea de placeri, de marire, de argint si alte
pofte. De aceea, cat iti este cu putinta lupta sa-l infrangi, sa-l supui pe
deplin. Si care-i rasplata ce o vei primi pentru aceasta victorie ? Nu-i
numai una, ci sunt mai multe si mari. Auzi-le, cuvant cu cuvant, de la
Dumenzeu, din gura Lui, fagaduite tie in Sf. Apocalipsa: “Celui ce va birui ii voi da sa manance din
pomul vietii care este in mijlocul Raiului lui Dumnezeu” (II,7) ; “nu va fi
rapit de a doua moarte” (II,11) , “el va manca din mana cea ascunsa, si-i voi
da piatra alba si-n piatra nume nou scris, pe care nimeni nu-l stie, ci numai
cel ce-l ia” (II,17) , “si putere peste neamuri si-i voi da steaua de
diminieata” (II, 26,28) , “sa sada cu mine in scaunul meu” (III,21) , “si va
vedea cer nou si pamant nou” (XXI,1) . Vezi dregatoriile ? Vezi cinstirile si
onorurile ? Vezi coroanele nevestejite pregatite pentru tine ? Frate, nu te
lasa, ci invinge pe cel rau. Studiaza aceste indemnari de lupta si nu fii
zabavnic ca altul sa-ti ia coroana (Apoc, III,11). Tu cel ce lupti cu dusmanii
dinauntru si din afara trebuie sa fii temperat in toate. Ce ce lupta cu
dusmanii din afara dobandesc numai o coroana trecatoare de flori si frunze
salbatice, o ramura, cateva frunze, un laur ori alte plante, dar tu cel ce ai
sa obtii o coroana incoruptibila trebuie sa-ti traiesti viata in condamnare si
indiferenta. Sf. Pavel sa te incredinteze in cuvintele lui: “Nu stiti oare, in
alergari toti alearga, dar numai unul ia premiul. Alergati si voi ca sa-l
luati. Oricine vrea sa lupte sa se abtina de la orice: aceia pentru o coroana
trecatoare, noi pentru una nevestejita” (I Cor. III, 24-25). Si cand te vei
bucura de astfel de izbanda, incoronat fiind, adu-ti aminte, frate si roaga-te
Domnului si pentru iertarea pacatelor celui ce a fost colaboratorul tau prin
publicarea acestei carti. Dar intai de toate amiteste-ti, ridica mintea sus,
deschide ochii si multumeste si slaveste pe primul autor si pe adevaratul autor
al acestor victorii, Dumnezeu si Comandantul tau Sef Iisus Hristos si repeta-ti
acest cuvant al lui Zorababel: “De la Tine vine victoria… si a Ta este marirea
si eu sunt slujitorul Tau” (Ezdra IV. 59) si cel al proorocului David: “A Ta
este marirea, puterea, lauda, biruinta si taria, ca tu stapanesti toate cele
din cer si de pe pamant” (I Cron. XXIX, 11) , – acum si pururea si-n vecii
vecilor. Amin! Daca Doresti un prieten pentru perfectiunea garantata; Daca doresti
sa vezi pe Dumnezeu si sa fii unit cu El; Daca doresti, din tot sufletul tau sa
obtii cununa Cerurilor; poarta orice razboi cu curaj impotriva inamicilor; Lupta-te,
razboieste-te si cucereste cu un scop clar. Ca soldat al lui Hristos si atlet
indemanatic lupta impotriva diavolului, carnii, lumii si tuturor pasiunilor,
impotriva poftelor ispitelor si dorintelor tale. Invata din aceasta carte
mestesugul luptei si va izbandi binecuvantarea, si triumful in mantuire. Perfectiunea crestina; obtinerea ei; cele
patru lucruri necesare in acest razboi. Cea mai mare si mai perfecta
realizare spre care poate aspira omul este a se apropia de Dumnezeu si a se uni
cu El. Deci, daca tu, iubite cititor in Hristos, voiesti sa citesti aceste
taine, intai trebuie sa stii in ce consta viata spirituala a desavarsirii
crestine [1] Fiindca sunt multi care zic, ca viata de desavarsire consta in
postiri, privegheri, metanii, dormiri pe pamant, si alte asprimi de acestea ale
corpului. Altii cred ca-i in progres si-n multe mosteniri. Si multi altii
socot, ca perfectiunea este in rugaciunile mintale, in sihastrie, retragere,
tacere si viata de indrumare, de formare, adica a trai dupa o lege a cumpatarii
si a masurii. Dar numai aceste virtuti nu sunt desavarsirea crestina pe care o
cautam noi, ci uneori ele-s numai mijloace si instrumente folosite de om, harul
Duhului Sfant, iar uneori sunt roada Sfantului Duh. Ele sunt instrumente
puternice de dobandirea harului Sfantului Duh. Nu-i nici cea mai mica indoiala,
fiindca vedem pe multi oameni virtuosi ca le intrebuinteaza ca sa castige forte
si putere impotriva pacatelor si vanitatii, ca sa fie fortificati in contra
ispitelor, sa infranga pe dusmanul cel rau, adica, poftele obisnuite: cartea,
lumea si pe cel pierzator. Ei uzeaza de aceste arme spre a se inarma cu
ajutoare duhovnicesti necesare tuturor slujitorilor lui Dumnezeu si-ndeosebi
novicilor, incepatorilor, celor simpli, incat sa fie capabili a primi Darurile
Sfantului Duh: “Duhul adevaratei cunoasteri, spiritul sfatului si puterii,
duhul intelepciunii si al intelegerii, duhul temerii de Dumnezeu” cum le
numeste profetul Isaia (XI,2). Dar este tot atat de sigur, ca aceleasi acte
sunt si o roada a Domnului si produc “Bucurie, Dragoste, Credinta, Cumpatare” ,
cum spune Sf. Apostol Pavel. Fiindca oamenii duhovnicesti pedepsesc corpul cu
astfel de asprimi pentru ca el se razvrateste impotriva Facatorului sau [2] si
sa-l tina totdeauna umilit si supus slujirii lui Dumnezeu. Ei sunt in tacere si
solitudine ca totdeauna sa scape de cea mai mica blasfemie a lui Dumnezeu, se
roaga si iau parte la slujbele Domnului si la faptele de cucernicie ca sa
dobandeasca cetatenia Cerurilor, mediteaza viata si patimile Domnului, nu
pentru alt motiv, ci ca sa cunoasca mai bine slabiciunile si pacatele lor si
Bunatatea lui Dumnezeu, urneaza lui Iisus Hristos prin lepadarea de altii, de
ai lor si de ei insisi ca in dragostea lui Dumnezeu sa poata fi mai aprinsi si
mai puternici in ura de ei insisi. Chiar
si aceste virtuti enumerate pot produce in unii rautati mai mari decat pacatele
vadite, nu din cauza lor insile (fiindca sunt cele mai sfinte in sine), ci din
cauza celor ce cauta sa urmeze propriile indemnuri si dorinti. Ei vazand cum au
plecat pe calea adevarata, nu lupta numai cu bucurie in aceste lupte ale
corpului, ci merg dupa planul lor desert, chiar dupa placerile paradisului. De
aceeea acesti oameni cred ca au fost ridicati pana in cetele Ingerilor si ca au
vazut pe Dumnezeu in mijlocul lor. Uneori fiind cufundati intr-un fel de
meditatii si reflectii ciudate, cred c-au parasit complet lumea si au fost
ridicati la al treilea cer. Dar in ce mari erori sunt si cat de departe sunt de
adevarata perfectiune oricine poate intelege din viata si caracterul lor.
Doresc a fi preferati in toate afacerilor lor, dar examineaza cu grija toate
cuvintele si faptele celorlalti, iar daca cineva se apropie putin de dansii cu
o cinstire desarta pe care socotesc c-o au, sunt foarte multumiti. Ori daca
cineva le reprosaza aceste devotiuni si marturii ce le practica, (oprite de
Dumnezeu) deodata se supara si devin cu totul alti oameni. Si daca Dumnezeu, dorind a-i aduce la
cunostinta si necunoasterea de ei insisi si la adevarata cale a desavarsirii,
le trimite necazuri si suferinte, ori ingaduie a veni peste dansii persecutii,
atunci isi arata tainitele inimii lor complet corupte de mandrie. Fiindca
in orice imprejurare grea ce vine nu doresc a fi supusi vointii lui Dumnezeu.
Evita orice greutate si nu urmeaza exemplul Fiului lui Dumnezeu care a fost
umilit si a suferit. Domnul nostru Iisus Hristos s-a smerit mai mult decat
toate creaturile si a suferit persecutii pentru prietenii Sai iubiti.
Prigonitorii au devenit astfel un instrument al bunatatii divine si
colaboratori la mantuirea celor prigoniti. De
aici se vede clar ca acesti oameni sunt in mare pericol. Fiindca avand
interiorul lor, adica cugetul intunecat se privesc prin acest cuget si cred ca
au atins perfectiunea. In acest fel, plini de mandrie osandesc pe altii. De
aceea nu-i posibil ca vreun om sa-i converteasca pe atare oameni, decat numai
cu ajutorul lui Dumnezeu. Fiindca oamenii pacatosi la aratare sunt mai usor de
intors la calea cea buna decat cei ce pacatuiesc in scuns, acoperiti cu masca
virtutilor aparente. Deci acum ai
vazut foarte clar ca viata si desavarsirea duhovniceasca nu consta in orice
alte lucruri [3], ci in acestea: cunoasterea bunatatii si maririi lui Dumnezeu,
a nimicniciei si inclinarii noastre la orice rau; in iubirea de Dumnezeu si ura
de noi insine, in supunerea nu numai lui Dumnezeu, dar si tutoror creaturilor
pentru dragostea de Dumnezeu, in respingerea oricarei vointi a noastra, in
perfecta ascultare de vointa divina si in legatura cu acestea ca noi sa dorim
si sa facem toate aceste lucruri numai pentru marirea lui Dumnezeu [4], pentru
placerea Lui, fiindca si El voieste astfel si pentru ca-i bine ca noi sa-L
iubim si sa-I sluijim.