DUMINICA a X a DUPĂ  RUSALII
VINDECAREA  LUNATICULUI

            Fraţi creştini


Pericopa evanghelică de azi, ne relatează minunea vindecării unui tânăr  la cererea plină de durere a tatălui său. Este o minune ce se aseamănă mult cu vindecarea demonizaţilor din Gadara. Să citim cu atenţie textul evanghelic:
"Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi, şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă. Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece. Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine. Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post. Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!" (Ev. Matei 17, 14-23)
Desprindem din text  următoarele: diavolul ca şi în cazul demonizaţilor din Gadara anulează libertatea tânărului aruncându-l în foc şi în apă ca să-l piardă, iar  tatăl în omeneasca lui credinţă vine la apostoli sperând o minune. Surprinzător, apostolii nu reuşesc să facă nimic şi atunci omul cade în genunchi înaintea Domnului.
Domnul va exclama “o neam necredincios, până când voi fi cu voi, până când vă voi suferi pe voi” cuvinte grele ce cad pe umerii apostolilor şi care vor întreba uimiţi de ce nu au reuşit şi ei. Răspunsul a fost unul năucitor la adresa ucenicilor (ca să nu credem cumva că Domnul nu a spus ce era de spus sau că a cocoloşit neputinţa apostolilor) pentru puţina voastră credinţă. Vedem că credinţa poate fi multă sau mai puţină, se poate manifesta sau poate fi moartă. La ucenici era puţină, prea puţină pentru a se putea măsura cu puterea vrăjmaşului şi peste toate acestea le mai lipsea ceva: exerciţiul spiritual, postul, deoarece acest neam de diavoli cu nimic nu poate fi scos decât cu rugăcine şi cu post.
            Am primit  arme de apărare împotriva diavolului, postul  şi rugăciunea  care atunci când izvoresc din credinţă pot muta munţii. Grăuntele de muştar cu care este asemănată credinţa, nu are dimensiuni mari, dar plantată acolo unde este teren prielnic devine copac în care păsările vor găsi adăpost. La fel credinţa creştină, primită de omul interesat  de cele cereşti aduce rod bogat. Pentru asfel de oameni mutarea munţilor nu mai e o problemă.
Apostolii au învăţat ceva atunci: că în lupta lor vor avea multe de înfruntat însă cu credinţă în inimi vor reuşi ceea ce odinioară nu au reuşit. La fel şi noi mergând pe calea credinţei fiecare după putere,  vom învinge provocările vieţii cu răbdare şi demnitate ştiind că toate sunt posibile celui ce crede.

                                                                                             pr.Tudor Budeanu