Istoria la ea acasă
În această lună,mai precis la 14 octombrie Serviciul Judeţean Arad al Arhivelor Naţionale a aniversat 60 de ani de la înfiinţare.Moment emoţionant la sediul din Arad unde s-au desfăşurat o serie de activităţi menite să marcheze acest moment important,nu numai pentru arhivişti ci pentru întregul judeţ.
Cu acest prilej a fost sfiinţită şi sala de studiu ce va purta numele unuia dintre directorii Arhivelor Statului,cum se numea pe atunci şi care prin munca şi devotamentul său a reuşit să aducă arhivele din Arad la standardele de acum,Andrei Caciora.
Am participat cu bucurie la acest eveniment,deoarece mă simt bine în preajma acestor oameni minunaţi care sunt arhiviştii.Munca lor deşi este foarte importantă pentru scrierea corectă a istoriei este adesea uitată.Nimeni nu mai aminteşte de acei oameni care respiră praful după vechile documente pentru a oferi o imagine corectă asupra unui eveniment petrecut în timpuri demult uitate.Sunt oameni dedicaţi acestei profesii,oameni cu o aleasă cultură.Ceea ce apreciez la membrii Arhivelor Arad,conduşi de inimosul român Eugeniu Criste, directorul Serviciului Judeţean Arad al Arhivelor Naţionale este dorinţa de a lucra,de a aduce istoria prin documente de arhivă în atenţia celor interesaţi.Lucrările prezentate la acest ceas aniversar au fost deosebit de interesante şi scrise cu mult profesionalism de referenţi dintre care cei mai mulţi sunt istorici,profesori de istorie la universităţi şi licee de prestigiu,arhivişti din diverse zone ale ţării.Tema conferinţei Personalităţi arădene şi transilvănene a reunit nu mai puţin de 45 de referate istorice,prezentate la Galeriile Turnul de Apă Arad în două secţiuni având ca moderatori la prima secţiune pe domnii Vilică Munteanu de la Arhivele Bacău şi Alexiu Tatu de la Arhivele Sibiu.iar la a doua secţiune pe domnii Bujor Dulgău de la Arhivele Bihor şi Liviu Boar de la Arhivele Mureş.
Nu pot decât să felicit pe cei ce au organizat acest eveniment şi pe referenţii care au prezentat lucrările.Într-un timp în care vedem în jurul nostru suficient diletantism,este minunat să vezi oameni dedicaţi profesiei lor,care mai au puterea de a pune puţin suflet în ceea ce fac.Pot fi oricând exemplu şi în alte donenii deficitare pe care nu doresc să le nominalizez,spre a nu strica momentul.Nu merită.