Duminica 21 după Rusalii - Pilda semănătorului (Lc 8, 5-15)


Fraţi creştini

Pilda semănătorului este una din cele mai cunoscute pilde rostite de Domnul nostru Iisus Hristos. Este pilda care ne învaţă necesitatea de a asculta dar mai ales de a împlini cuvântul lui Dumnezeu. Vedem că mulţi ascultă cuvântul, unii îl primesc cu bucurie, dar la vreme de necaz, de încercare se leapădă de el deoarece li se pare prea greu. Sunt oamenii care promit mereu că vor schimba ceva în viaţa lor, dar mereu intervine ,,altceva” care să le strice planul. Sunt însă menţionaţi şi unii care aud cuvântul, îl primesc cu bucurie în inima lor, sunt răbdători şi astfel aduc roadă însutită. Un astfel de om merită mereu atenţia noastră, deoarece este unul dintre aceia care au reuşit să ajungă la asemănare cu Dumnezeu. Adeseori aceşti oameni sunt foarte aproape de noi, le auzim povestea vieţii apoi revenim la ale noastre fără să tresărim măcar. La fel a fost regretatul părinte profesor Ilarion Felea. Dacă noi arădenii nu am ieşit în relief în istorie cu nimic spectaculos, iată că am avut oameni minunaţi a căror viaţă merită cunoscută.
Părintele Profesor Ilarion Felea, este incontestabil una din cele mai importante personalităţi a vieţii bisericeşti dar şi culturale laice arădene din secolul trecut. A impresionat atât prin vasta sa erudiţie cât şi prin calitatea vieţii sale, fiind un admirabil predicator şi apărător al ortodoxiei, autor a numerose lucrări de referinţă în domeniul teologiei şi culturii. Absolvent al Academiei Teologice din Sibiu şi al Facultăţii de Teologie a Universităţii Bucureşti, unde îşi susţine doctoratul cu teza: “Pocăinţa. Studiu de documentare teologică şi psihologică”, profesor şi rector al Academiei Teologice din Arad, misionar neîntrecut prin cuvântul rostit de la amvon, Parintele Ilarion Felea este un alt mare necunoscut mărturisitor al Bisericii noastre, pe care a slujit-o cu râvnă prin cuvânt şi mai apoi cu însăşi viaţa sa, fiind unul din cei mulţi care şi-au lăsat trupul de mucenic în temniţa Aiudului. Vina pentru care Părintele Felea a fost condamnat la 20 de ani de temniţă grea o aflăm de la părintele Tudor Demian, (un alt preot arădean prigonit pentru Hristos) care ne relatează principala acuză adusă în proces: “Ai ştiut că în 1948 Biserica a fost desprinsă de Stat, şi totuşi ai continuat să faci religie cu tineretul în biserică”. Pentru că părintelui Felea nu i s-a găsit nici o vină, a fost acuzat că în perioada cât a fost redactorul revistei “Biserica şi şcoala” (una dintre cele mai vechi publicaţii arădene) a publicat mai multe articole cu conţinut “legionar”, anticomunist şi antisovietic. În cele din urmă, prin sentinţa nr. 347/14.03.1959 a Tribunalului Militar Cluj, Ilarion Felea a fost găsit vinovat de “crimă de uneltire contra ordinii sociale” şi “crimă de activitate intensă împotriva clasei muncitoare şi mişcării revoluţionare”, fiind condamnat la 20 de ani muncă silnică pentru prima acuzaţie şi 20 de ani detenţie grea pentru a doua acuzaţie. Închis iniţial la Gherla, în februarie 1960 a fost transferat la Aiud. Aici părintele Felea moare la 18 septembrie 1961, din cauza unui cancer galopant la colon, combinat cu insuficienţă cardio-respiratorie.
Documentele medicale arată că se ştia foarte bine starea gravă de sănătate a părintelui, însă nu s-a făcut nimic. În certificatul de deces se pretinde că, în ziua morţii, când pacientul era în ultima fază, a fost supus unei operaţii de urgenţă, murind în timpul acesteia. Din păcate, există numeroase mărturii care arată că adesea aceste certificate erau contrafăcute, deci e foarte posibil ca operaţia să nu fi existat. Părintele Ilarion Felea a fost îngropat în cimitirul deţinuţilor din Aiud. Despre momentul morţii părintelui Ilarion, poveşteşte un alt vrednic preot trecut prin temniţele comuniste, părintele Ioan Bârdaş, camarad de suferinţă cu Părintele Felea, care a fost anunţat prin morse, aşa cum comunicau deţinuţii, că părintele Felea este dus la groapă. S-au rugat pentru el toţi cei care au auzit mesajul rostind condacul „cu sfinţii odihneşte Hristoase şi sufletul adormitului robului tău preotul Ilarion, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”, deoarece toţi îl cunoşteau şi-l preţuiau pe părintele profesor.
Despre vasta lui operă rămasă poate prea puţin cunoscută amintim în treacăt pe cele mai semnificative;
Broşuri de popularizare: Beţia, Arad 1931; Icoane alese din viaţa Ortodoxiei, Arad 1933; Drumul Crucii, în colaborare cu preot F. Codreanu, trei ediţii, Culegeri de rugăciuni şi cântări pentru creştinii care merg la mănăstire, două ediţii; Catehism creştin ortodox – până în 1958 în patru ediţii (43.000 exemplare), Sfintele Taine, Sibiu 1946; Biserica – Împărăţia lui Dumnezeu, Sibiu 1947 (tipărită dar confiscată, neavând se pare aprobarea cenzurii), Calendarele cu tâlcuirea Sărbătorilor 1951 – 1956 – gata de tipar: Despre eretici şi eresuri; Parabolele Mântuitorului.
Studii şi lucrări omiletice:
Convertirea creştină, Sibiu 1935; Critica bisericii Baptiste, Sibiu 1937; Dumnezeu şi sufletul în poezia română contemporană, Cluj 1937; Teologie şi preoţie, Arad 1939; Pocăinţa (teză de doctorat în teologie), Sibiu 1939; Paisie şi Paisianismul, Cluj 1940; Duhul adevărului, lucrare premiată de Academia Română, două caiete, Arad 1943 şi Religia iubirii, Arad 1946.
Pentru cultul divin:
Antologhion, Arad 1946 (10.000 exemplare); Carte de rugăciuni, Arad 1945 – în 50.000 de exemplare (în colaborare cu preot F. Codreanu).
Pentru catehizare a iniţiat şi a redactat, împreună cu preoţii: F. Codreanu, V.Mihuţui, P. Bogdan, D. Tudor şi C. Mureşan, Programa analitică a religiei în şcoala primară şi pe baza ei, aprobată de Episcopul Andrei Magieru s-au tipărit manualele de religie pentru elevii şcolilor primare, cl. I – VII, Arad 1940.
Părintele Ilarion rămâne un exemplu de trăire duhovnicească, un mărturisitor al credinţei alături de sfinţii mucenici ai lui Hristos. Ca Arădeni bucuria că un astfel de om a vieţuit printrte noi este cu atât mai mare. Sperăm ca devotamentul şi curajul lui să fie urmat de câţi mai mulţi tineri, spre rodirea Bisericii noastre. Părintele a rodit însutit darul pe care l-a primit de la Dumnezeu, demonstrând că pilda de azi se poate împlini de cei ce aud şi vor să împlinească Cuvântul lui Dumnezeu.

Preot Tudor BUDEANU