Am amintit că mişcarea New Age este anticreştină însă lupta împotriva creştinilor nu este făţişă, ci camuflată, ocultă. New Age face din credinţa creştină o credinţă integrată (adică aparţinătoare mişcării) şi astfel preceptele creştine sunt reinterpretate după regulile universalismului holist, în cel mai autentic duh al cabalei oculte. Marile şi micile religii sunt dezbrăcate de exclusivismul lor suficient, reanalizate până se ajunge la compatibilitate reciprocă. La loc de cinste este scrierea lui Levi H. Dowling care a scris o Evanghelie aquariană despre Iisus, Hristosul erei peştilor în care dedică un rol important anilor pierduţi (adică a anilor din viaţa Domnului nostru Iisus Hristos care nu sunt menţionaţi în Evangheliile canonice). Conform teoriei sale îmbrăţişată astăzi de mulţi adepţi, Iisus Hristos ar fi călătorit mult şi ar fi studiat cu maeştrii iluminaţi din templele Egiptului şi cele din Asia. În Egipt ar fi aparţinut anumitor frăţii francmasone cu grade de iniţiere. Evanghelia aquariană promovează mântuirea prin integrare holistă. În alte lucrări new age-iste Iisus este un avatar sau este considerat Hristosul cosmic a cărui revenire coincide cu marele an cosmic. Mişcarea New Age propune lumii o nouă evaluare a tabloului magic-mistic. Revrăjirea lumii devine necesară deoarece fără magie lumea este prea seacă. Lumea toată, în concepţia adepţilor este animată de forţe spirituale fiind o totalitate vie. Reapariţia pe scena lumii a vrăjitorilor şi vrăjitoarelor, a magilor şi a şamanilor nu-i mai miră pe nimeni. Vrăjitoria modernă este continuatoarea fidelă a vechii vrăjitorii. Se constată un interes crescând faţă de magie. Oamenii recurg la aceste acte din motive diverse. Bruno Würtz menţionează că vrăjitoria modernă are legături cu străvechiul cult W.I..C.C.A. Într-un interviu una din vrăjitoarele moderne spunea că feminismul, ecologismul, neopăgânismul şi vrăjitoria au bază comună. Istoricul Heidi Staschen vorbind despre acestă legătură menţiona „în mişcarea feministă poate fi observată o tendinţă generală nouă spre magie, spre spiritualitate, spre tarot, poate fi observată o crescândă preocupare faţă de ezoterică, o întoarcere spre natură, o acceptare a naturii feminine şi o strădanie de înfăptuire a armoniei dintre cei doi poli: capul şi abdomenul, dintre raţionalitatea bărbătească şi sfera feminin-intuitivă. Unele grupuri merg şi mai departe încerând să personifice natura prin invocarea unui simbol precum Marea zeiţă, şi prin practicarea riturilor de eliberare a energiilor. Este o nouă direcţie a mişcării feministe care transformă magia şi spiritualitatea într-o parte componentă a vieţii adeptelor. Nu este vorba de vreo zeitate feminină anume ci de mai multe nume vechi pe care le cunoaştem din istorie: Diana, Aradia, Freya din sfera germanică, Brigid din cea celtică. I se mai spune simplu Ea cea Mare. Ea adică Gea, Natura. Ea este cea care în mereu reluatul ciclu anual se reînoieşte. Avem aici o desprindere clară de Dumnezeul demiurgic creştin care a creat totul prin spirit în decurs de şase zile. Ea este Gea, Natura, creaţia. După modelul ciclului anotimpurilor are loc şi renaşterea omului. Moartea nu pune capăt chiar la toate ci e o tranziţie spre o altă dimensiune”. În cadrul mişcării New Age sunt utilizate o sumedenie de simboluri ce ilustrează sensul mişcării (sensul ocult) „preferinţa pentru semne vizuale şi ideograme complexe reprezintă corelatul comunicativ al intuiţiei vizionare conştient cultivate în mişcarea New Age”. Astfel icoanele creştine ce ne transpun într-o altă lume fiind ferestre spre împărăţia lui Dumnezeu sunt treptat înlocuite cu imagini ce în chip camuflat reprezintă împărăţia răului. Ca şi creştini trăim şi experiem prezenţa tainică în icoană a arhetipului. Prin actul de sfinţire între icoană şi arhetip se crează o legătură tainică din care izvoreşte harul lui Dumnezeu. Toate simbolurile New Age (care sunt identice cu cele masone, cu cele oculte) sunt considerate pericole astfel fie că icoanele creştine vor fi pervetite printr-un simbolism ocult fie vor fi substituite cu altceva. Cel mai utilizat simbol al mişcării New Age este curcubeul. O parte dintre membrii mişcării în definesc ca fiind semn al păcii. Cunoaştem cu toţii sensul adevărat al curcebeului biblic ca semn al legământului între om şi Dumnezeu. În cadrul mişcării curcubeul are cu torul alt sens, acela de punte spre duhul universal sau arcul de pod dintre individul uman şi supra sufletul lumii, numit antahkarana. Unii cercetători cred că au descoperit aici marea substituire anticreştină curcubeu, contra cruce. Simbolismul new age-ist al curcubeului nu se opreşte numai acestui aspect de luptă contra credinţei creştine. Curcubeul este încărcat de semnificaţii preluate din culturile antice europene, africane, chineze. La greci curcubeul este personificat în zeiţa Iris mesagera voinţei zeilor. Curcubeul simboliza legătura neîntreruptă dintre cer şi pământ, dintre zei şi oameni. În China cinci dintre culorile curcubeului simbolizau „manifestarea armoniei fecunde a raporturilor dintre principiile Yin şi Yang”. Esotersimul islamic consideră culorile curcubeului alcătuit din şapte nuanţe imaginea calităţilor divine răspândite în univers. În folclorul românesc curcubeul este considerat balaurul ceresc ce bea apă din fântâni, râuri şi mări fiind capabil să modifice starea lucrurilor. O credinţă populară susţine că fenomenul curcubeului este capabil să schimbe sexul oamenilor „când s-o duce în genunchi să bea apă de unde curcubeul bea apă de va fi fată flăcău se va face , iar de va fi flăcău se fa preface în fată”. Alegând acest simbol ca emblemă a mişcării, adepţii doresc să sublinieze shimbarea generală a lucrurilor şi reprezentării lor. Alte simboluri grafice ale mişcării sunt: triunghiul, semicercul, sectorul de 90, cercul cu un punct în centru, cercurile concentrice în jurul unui punct, care pentru iniţiaţi sunt semne de identificare reciprocă şi limbaj imagistic axat pe ideea de centralitate şi unitate. Zvastica a fost preluată de la societatea teosofică iar numărul 666 din Apocalipsa Sfântului Ioan (6 este numărul omului iar 666 a omului fărădelegii) . Acest semn are o istorie ciudată fiind întotdeauna asociat cu diavolul (în timpurile noastre acest număr însoţeşte toate produsele prin sistemul bar code fiind preconizat să fie cod de acces pe noile cartele de identitate). Pe lângă curcubeu Yin şi Yang reprezintă cel mai bogat simbol pentru New Age. Simbolul vine din lumea chineză, Yang fiind una din energiile cosmosului cuprinse în Tao şi anume principiul masculin, principiul generator, luminos reprezentând cerul, lumina, soarele, creşterea, victoria. Lui Yang îi corespunde culoarea roşie şi numărul impar. Yin este principiul feminin receptor, rece, teluric, reprezentând luna, toamna, iarna. Sub stăpânirea sa se află demonii pe care îi combate Yang. În viziunea filozofilor chinezi realitatea (tao) reprezintă un proces în continuă transformare şi schimbare. Toate schimbările din natură, cele fizice, cele psihice şi sociale se defăşoară ciclic acest fapt fiind reprezentat de cei doi poli Yin – Yang. După ce Yang a atins apogeul se retrage şi lasă loc lui Yin. Yin –Yang nu sunt exterioare una alteia ci sunt polarităţi a unuia şi aceluiaşi fenomen. Nimic nu este exclusiv Yin sau exclusiv Yang. Ordinea naturii este echilibrul dinamic Yin-Yang. Un alt simbol pregnant al mişcării este culoarea verde care din simbolul speranţei, a vieţii devine simbol al ultimei speranţe şi al supravieţuirii. Dacă roşul a fost simbolul revoltei, a revoluţiei sociale, verdele este simbol al revoluţiei naturale, simbol al „suprimării ultimei mari contradicţii , cea dintre societate şi natură”. Din culorile curcubeului verdele redă cel mai bine starea în care se află omenirea acum, care speră să supravieţuiască prin integrare holistă, prin reintegrare în ecosistem. Verdele este văzut ca un simbol pan uman, global deoarece nimeni nu poate renunţa la ideea de supravieţuire pe care mişcarea New Age o aduce ca ultima speranţă.