DUMINICA A 30a DUPĂ RUSALII DREGĂTORUL BOGAT (LC. 18, 18-27)

Fraţi creştini!

Duminica de azi vine să întărească cele spuse duminica trecută despre bogăţie şi modul în care creştinii trebuie să trăiască în raport cu aceste daruri materiale.
Pilda bogatului nebun, care s-a citit duminica trecută ne arăta scurtimea vieţii şi faptul că oricât de multe avuţii am avea nu ne putem sustrage morţii. Setea de bogăţie este de fapt setea de putere, dar oricât de mult am urca în cadrul ierarhiilor omeneşti înaintea morţii suntem egali toţi.
Evanghelia de azi, ne prezintă un astfel de om, bogat şi influent, aparent preocupat de viaţa spirituală, deoarece încă din tinereţe a ţinut legea lui Moise. Simţea că totuşi ceva lipseşte. Legea lui Moise nu aducea mântuire, nu ridica omul din starea de păcat, pentru acesta a fost nevoie de Întruparea Cuvântului lui Dumnezeu.
Dregătorul din Evanghelia de azi probabil membru al sinedriului dorea să afle mai multe despre mântuire decât putea să-i ofere legea Vechiului Testament. Aflase despre un Om, care ştia multe şi pe care ardea de nerăbdare să-L întrebe ce să fac să moştenesc viaţa de veci. Pentru această întrebare risca să fie ridiculizat de alţi evrei din elita conducătoare, dar întrebarea aceasta îl frământa atât de mult încât a înfruntat pericolul. Trebuia să afle răspuns la frământările lui. Răspunsul va veni, dar va aduce dezamăgire. Domnul îi spune să păzească poruncile, adică tot ceea ce făcuse până atunci, nimic senzaţional, nimic din ceea ce se aştepta el să audă.
Văzând nedumerirea lui, Domnul îi spune acel lucru menit să tulbure, să pună pe gânduri, vinde averea ta şi o dă săracilor ,iar tu vino şi urmează-Mi Mie (Lc. 18,23). Auzind aceste cuvinte dregătorul a plecat trist pentru avea multe averi, de care nu dorea să se despartă. Omul credea că este pregătit pentru o viaţă deosebită, dar de fapt era încă sclavul averilor strânse. Cât ce greu vor intra bogaţii în Împărăţia lui Dumnezeu, mai uşor este unei cămile să treacă prin urechile acului, decât să intre bogatul în Împărăţia lui Dumnezeu.
Bogaţii nu vor intra în Împărăţie nu din cauza averilor, pentru că bogăţia în sine este bună, este dar de la Dumnezeu. Vedem în binecuvântarea patriarhilor din Vechiul Testament, cum aceştia le doreau copiilor lor toate bucuriile şi bogăţiile lumii. Dumnezeu a răsplătit pe Solomon cu averi imense, Avraam, Isaac, Iacov, au fost oameni foarte bogaţi, cu turme mari, cu robi care să muncească pentru ei, şi totuşi aceştia au fost drepţi înaintea lui Dumnezeu. Avem exemplul lui Iov, poate cel mai bun exemplu despre modul în care patriarhii au înţeles bogăţia. Iov era foarte bogat, iar Dumnezeu îi încearcă loialitatea, astfel într-o singură zi va pierde tot. Ce va face Iov, exact ceea ce nu a ştiut dregătorul din întâmplarea de azi; va rosti memorabilele cuvinte, Domnul a dat Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvântat (Iov 1,21) şi aceste cuvinte reprezintă poziţia corectă a creştinului faţă de averi. Muncim, suntem harnici, inventivi, avem calităţi pe care le cultivăm şi care ne pot aduce beneficii, însă ştim că toate sunt daruri de la Dumnezeu. Nu ne lăsăm robiţi de bogăţie, vedem în ea doar un mijloc, nu un scop.
Dregătorul a fost chemat la ceva mai înalt ca bogăţia, a fost chemat să fie apostol,d ar el nu a vrut. A fost chemat să fie părtaş la cele mai importante evenimente din istorie, dar el a refuzat. Numele lui putea fi cunoscut peste veacuri ca apostol a lui Hristos, dar a rămas anonim...Esenţial este să nu urmărim cu orice preţ bogăţia şi puterea, care sunt valori trecătoare, ci să încercăm noi să ajungem oameni de valoare. Putem realiza aceste mici performanţe, deoarece cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu, iar cu El alături avem nenumărate posibilităţi.


Pr. Tudor BUDEANU