Părintele cu inima fără ieşiri

“Inima mea are numai intrări. Ieşiri nu are. Cine intră înlăuntru, rămâne acolo. Orice ar face, eu îl iubesc la fel precum l-am iubit atunci când a intrat pentru prima dată în inima mea. Mă rog pentru el şi pentru mântuirea sa”.

10 noiembrie este ziua când, în 1989, a trecut la Domnul marele duhovnic grec şi neîntrecut apologet Epifanie Teodoropulos (1930-1989). Deşi cunoscut puţin în România, părintele Epifanie Teodoropulos a fost unul din marii duhovnici ai Greciei ultimilor ani şi unul din stâlpii Ortodoxiei contemporane, stareţ al Mănăstirii cu hramul "Celei pline de har". "Duhovnicul tău este un înţelept", i-a spus fericitul părinte Porfirie - referindu-se la Stareţul Epifanie - lui Constantin Yannitsiotis (autorul cărţii "Lângă Părintele Porfirie"), care a avut marea bucurie de a le fi fiu duhovnicesc amândurora.
Ca şi contemporanul său, marele Cuvios athonit Paisie şi Fericitul Părinte Epifanie a căutat să menţină cârma dreaptă a înţelepciunii şi să povăţuiască Biserica pe calea împărătească, împotriva extremelor de orice fel.
Din înţelpciunea Părintelui Epifanie dorim să vă împărtăşim pe parcursul a mai multor numere din periodicul nostru, realizând “un mic serial de sfaturi duhovniceşti”.
Din cartea “Crâmpeie de viaţă” (apărută la Ed. Evanghelismos) am extras aici, numai spre “degustare” câteva “pastile” duhovniceşti dintre cele mai… bogate în vitamine:

• Nu există probleme multe sau puţine, nici mici sau mari. Singura problemă este absenţa lui Hristos din viaţa noastră.
• Proverbul spune: “Fii atent şi nu credul!”. Să fiţi atenţi şi nu creduli. Să credeţi în Dumnezeu şi să nu vă încredeţi în oameni şi în voi înşivă.
• Legile duhovniceşti se răzbună pe încălcările lor.
• “Toate cele omeneşti sunt deşertăciuni“. Toate fără excepţie? Nu! “Numai cele ce nu există după moarte” (Slujba înmormântării). Bogaţia, slava, frumuseţea sunt deşertăciuni, deoarece rămân aici. Milostenia, însă, îngăduinţa şi, în general, virtuţile nu sunt deşertăciuni, deoarece te însoţesc şi în cealaltă viaţă.
• Când ne ispiteşte dorinţa de bogăţie, să ne comparăm pe noi înşine cu cei mai săraci decât noi şi să nu ne cuprindă neliniştea. Însă, în privinţa virtuţilor, adică a bogăţiei sufletului, să ne comparăm cu cei mai înalţi ca noi, duhovniceşte, şi să ne nevoim să urcăm şi noi.
• Creştinismul are valoare când ne costă.
• Pentru cel smerit nu mă tem. Să facă păcatele cele mai grele şi mai murdare, Dumnezeu, la sfârşit îl va milui. Smerenia nu se pierde niciodată.
• Căderile sunt material pentru sme renie.
• Trebuie să ne luptăm continuu împotriva păcatului. Mai bine smerenie în multe păcate, decât mândrie în puţine.
• Numai atunci putem afla nădejde în Dumnezeu, când deznădăjduim complet de noi înşine.
• Diavolul ne îmbrânceşte spre păcat, dar ultimul “da” îl spunem noi.
• Optsprezece ani a întins cursa diavolul ca să arunce în păcat pe cineva. Vrăjmaşul nu se grăbeşte deloc.
• Oamenii au multe slăbiciuni şi capricii. Ca să-i îndreptăm pe toţi este cu neputinţă. Nu rămâne, deci, altă soluţie decât să învăţăm să răbdăm şi să-i suferim pe toţi.
• Destui oameni sunt nerecunoscători. Dacă aşteptăm răsplată, ne vom mâhni. Dacă însă nu aşteptăm, atunci vom fi liniştiţi.
• De la oameni să primim ce ne dau. Unuia îi dăruieşti un ocean de dragoste. Şi el îţi răspunde în felul următor: ia o eprubetă, şi-ţi spune: “Deschide palma!” Una… două… şi-ţi dă două picături de dragoste. Ce să facem? Primeşte-le pe acestea!
• Când ne nedreptăţesc oamenii, ne îndreptăţeşte Dumnezeu.
• Înaintea gândurilor de judecată să punem în poziţie de luptă calităţile fraţilor.
• Când vă nedreptăţesc oamenii, să ştiţi că dobândiţi acţiuni în cer.
• Pe oameni să-i primim aşa cum sunt şi nu cum am vrea să fie.
• Omul şi-a făcut viaţa mai comodă. Dar mai fericită şi-a făcut-o?
• Cea mai mare plăcere şi desfătare este să trăiască cineva fără plăceri şi desfătări. Deoarece exact atunci culege, fără încetare, cele mai dulci plăceri duhovniceşti.
• Durerea şi plăcerea sunt doua stări care nu se ţin prea departe una de alta.
• Vrei să faci pe cineva fericit? Limitează-i dorinţele. Vrei să-l faci nefericit? Măreşte-i dorinţele.
• Sfat pentru predică: Să nu bruftuluiţi lumea şi, mai ales, de la începutul lucrării voastre de predicatori. Va veni şi mustrarea, dar mai târziu. Mai întâi Dumnezeu a dat lui Moise Legea şi apoi au venit Proorocii şi au mustrat.
• Experienţa este mare lucru. Dar ea nu se învaţă citind, ci suferind.
• Nu vă ţintuiţi înaintea televizorului. Nu uitaţi că butonul nu se foloseşte numai pentru deschiderea lui, ci şi pentru închidere. Păziţi-vă de mijloacele de orbire în masă!
Redacţia