Milueşte-ne pe noi , Fiule a lui David (Mt. 9, 27)

Fraţi creştini,

Textul Sfintei Evanghelii din Duminica de azi, de la Sfântul Evanghelist Matei capitolul 9, 27-35, ne relatează minunea vindecării a doi orbi şi a unui mut în oraşul Capernaum, oraşul în care Domnul a săvârşit cele mai multe din minunile Sale, şi care este numit adeseori patria Sa. Aici a fost întâmpinat de doi orbi care strigau miluieşte-ne pe noi fiul lui David. Orbii recunosc în Iisus Hristos pe Mesia tocmai prin atribuirea acestui apelativ fiul lui David. Nu era numit aşa de oamenii care au văzut minuni cu ochii lor, şi care cunoşteau proorociile Vechiului Testament, ştiind astfel că Mesia va fi din neamul lui David.

Orbii erau probabil oameni simpli fără carte deoarece în timpurile acelea studiau cei sănătoşi şi cu stare materială bună.. Totuşi aceşti oameni simpli identifică pe Mesia în persoana Domnului Iisus Hristos, crezând că Domnul îi poate ajuta.

Fiind întrebaţi dacă cred că pot fi vindecaţi au răspuns da Doamne. Domnul S-a atins de ochii lor şi ei s-au vindecat, devenind sănătoşi. Au primit cel mai de preţ dar: vederea. Înaintea lor se deschideau de acum alte perspective, puteau munci, învăţa, umbla, puteau vedea lumea. Totul era minunat înaintea lor, de aceea când Domnul a poruncit să nu spună nimănui de cele întâmplate ei nu au putut tăcea, ci au vestit tuturor că au fost orbi şi acum văd, fiind vindecaţi de Iisus Hristos, fiul lui David. Rugăciunea făcută stăruitor este împlinită mereu. Orbii se rugau, dar nu oricum, ci cu stăruinţă, ştiind că Iisus este singura lor speranţă. Nu s-au înşelat, au primit ceea ce au dorit, pentru că Domnul ascultă mereu rugăciunile izvorâte din inimă.

Astăzi avem la dispoziţie mijloace de comunicare moderne, informaţii din ce domenii dorim, totuşi nu suntem mai aproape de Dumnezeu. Nu suntem în stare să strigăm după ajutor la fel ca orbii care ştiau că nu pot rata ultima şansă de vindecare. Cerem şi noi mila lui Dumnezeu prin ecteniile rostite, la care răspundem Doamne miluieşte, dar nu mai avem acea convingere puternică că Domnul ne va milui, ca pe cei doi orbi odinioară. Privind atent la Evanghelia de azi ne întrebăm cine sunt orbi cu adevărat, cei ce nu văd fizic sau cei de nu vor să vadă minunile pe care Dumnezeu le lucrează în fiecare zi. Orbirea spirituală la fel de gravă ca orbirea fizică, ne răpeşte bucuria de a trăi, deoarece vedem cu ochi răi lumea creată de Dumnezeu, suntem nemulţumiţi mereu de viaţa pe care o avem, fiind mereu prea obosiţi pentru a găsi adevărata bucurie a vieţii, Hristos. Orbii vindecaţi au vestit pretutindeni pe Domnul, noi ne codim să mai pomenim numele Lui, pentru că suntem moderni şi vedem cu ochii noştri la televizor sau pe net, cum trebuie să trăim sănătos, cum să ne îmbrăcăm elegant, cum să ne amenajăm casele, curţile, cum să vorbim, imitând adeseori vedete de succes imediat. Hristos rămâne în umbră aşteptând să fie descoperit de cei orbi pentru societatea consumistă, dar cu vederea clară pentru Dumnezeu.


Pr. Tudor BUDEANU