Pleacă, dar nu ne părăseşte; Înălţarea Domnului

Sărbătorim în fiecare an, la patruzeci de zile de la Înviere, momentul Înălţării Domnului cu trupul la cer. Referatul biblic menţionează că după ce Domnul a fost alături de ucenici, adeverind prin multe arătări realitatea Învierii, le-a dat porunca de a merge să propovăduiască Evanghelia lumii întregi (Mc. 16, 15), iar apoi S-a Înălţat la cer şi a stat de-a dreapta lui Dumnezeu.
Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu se înalţă la cer ca om adevărat şi Dumnezeu adevărat. Cartea Faptelor Apostolilor, ce relatează şi ea acest moment ne menţionează că Apostolii au rămas cu ochii la cer în timp ce un nor L-a făcut nevăzut de lângă dânşii (Fap. 1, 9).
Domnul pleacă dar nu înainte de a ne promite ,,putere de sus” (Fap. 1, 8), putere ce va veni peste apostoli şi peste ucenici cu zece zile mai târziu prin pogorârea Sfântului Duh. Prin Înălţarea la cer Hristos Domnul ridică la cer întreg neamul omenesc, întregul Adam se bucură azi pentru că locul pierdut din rai datorită neascultării, a fost câştigat de Domnul prin ascultare până la moarte. Avem prin Hristos dreptul de a ne numi cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor.
În Biserica Ortodoxă Română ziua de azi este şi ziua eroilor neamului, deoarece prin ascultare şi jertfă eroii au reuşit să înalţe pe cele mai înalte culmi dragostea faţă de Dumnezeu, neam şi ţară. Ne amintim azi nu numai de ostaşii căzuţi în cele două mari războaie, ci de toţi aceea care în decursul veacurilor au stat de strajă patriei reuşind să păstreze o credinţă, o limbă, o ţară. Ne amintim de toţi marii luptători care indiferent că au luptat cu arma sau cu cuvântul, pe front sau în lagăre, au visat cu toţii o Românie ca soarele sfânt de pe cer.
O ţară fără trecut este probabil una fără viitor. Dacă dorim să avem un viitor demn pentru noi şi urmaşi, trebuie în mod necesar să privim puţin înapoi la jertfa generaţiilor trecute, generaţii de tineri care nu au avut tinereţe, deoarece zborul lor a fost frânt prea repede, însă toate aceste generaţii au avut vise care s-au înălţat la cer şi pe care bunul Dumnezeu le-a împlinit nu pentru ei, ci pentru alţii. Trăind pentru alţii s-au mântuit, pentru că au înţeles la modul absolut porunca dragostei. Au fost oameni care au redat demnitatea unui neam, spălând cu sânge faţa unei ţări pe care au visat-o liberă ,,nu pentru pătule sau pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te Gheorghe ridică-te Ioane” spunea Radu Gyr, unul care a fost condamnat la moarte pentru curajul de a gândi poate prea mult şi prea clar la o ţară frumoasă ca o primăvară. Jertfa nu va avea niciodată unitate de măsură, şi nu poate fi înţeleasă decât privită în lumina iubirii, iar iubirea este de la Dumnezeu. Văzând viaţa acestor oameni putem înţelege ce înseamnă ,,puterea de sus” pentru că numai cu această putere în suflet poţi înfrunta senin moartea. Suntem mereu mândrii de privilegiul de a face parte dintr-un neam mereu gata de jertfă, pentru Dumnezeu, Neam şi Ţară.

Pr. Tudor BUDEANU