CEREREA FIILOR LUI ZEVEDEU

Fraţi creştini,
Am parcurs cu ajutor de sus, o mare parte a postului mare, încercând după putere să ne ostenim ştiind că cei ce se ostenesc primesc răsplată. Una din cerinţele vieţii creştine, fiind şi unul din efectele postului este dobândirea smereniei, virtute atât de rar întâlnită azi. Dacă în duminica crucii am învăţat despre lepădarea de sine ca fiind condiţie a urmării lui Hristos, astăzi vedem că este extrem de important ca omul să-şi cunoască locul, să ştie precis ce poate. Smerenia creştină este aşezarea corectă a fiecăruia la locul lui, cunoaşterea propriilor limite şi acceptarea cu mulţumire a darului primit de la Dumnezeu. Cred că este reţeta fericirii: să fii mulţumit de viaţa pe care ai primit-o în dar, să te simţi împlinit bucurându-te de fiecare zi ca de ceva nou şi minunat.
Dintre semenii noştri puţini au acest privilegiu de a se bucura de viaţa pe care o trăiesc, deoarece ambiţiile adeseori prea mari, umbresc fericirea ce este la un pas de ei. Ce trebuie să avem pentru a putea fi cu adevărat fericiţi? Cred că este o întrebare grea, răspunsul fiind diferit pentru fiecare. Toţi credem însă că cele mai mari bucurii sunt cele care sunt accesibile tuturor: bucuria de a fi alături de cei dragi. Despre o tânără din SUA, care s-a născut fără mâini, s-a scris mult, deoarece a reuşit prin muncă enormă să realizeze lucruri minunate: poate conduce maşina, pilotează avionul, scrie, folosind piciorul în locul mâinii. Ea este fata care a atins cerul, atât fizic prin pilotaj, cât şi spiritual deoarece este extrem de fericită. Viaţa ei este o lecţie pentru toţi.
Revenind la pericopa evanghelică de azi Mc. 10, 32-45 vom vedea că cei doi fraţi, Iacob şi Ioan au cerut de la Domnul ceva deosebit. Voiau să stea unul în dreapta, iar celălalt în stânga tronului de domnie. Ei credeau că în Ierusalim Domnul va fi proclamat rege, fiind tributari gândirii iudaice ce vedea în Mesia un rege ca David. Nu au înţeles ceea ce a spus Domnul cu câteva versete mai sus, că răsplătirea pentru cei ce L-au urmat este viaţa cea veşnică. (Mc.10, 28)
Auzind dorinţa lor, Domnul a spus nu ştiţi ce cereţi, deoarece dacă era să se împlinească cererea lor trebuia ca cei doi fraţi să fie în locul celor doi tâlhari pe cruce. Ce bine că Dumnezeu nu ne împlineşte toate cererile, deoarece mulţi am fi în situaţia fiilor lui Zevedeu.
Pentru a nu stârni confuzii în rândul ucenicilor, Domnul ne arată că dacă vrea să fie cineva cel mai mare să fie slujitorul tuturor, având exemplul Său, deoarece El a venit să slujească şi să-şi dea viaţa pentru mulţi. Smerenia gândului ne va ajuta să cerem ceea ce ni se potriveşte şi ne foloseşte. Dumnezeu ştie de ce avem nevoie spre a fi fericiţi, însă doreşte ca şi noi să înţelegem ceea ce vrea El de la noi.


Pr. Tudor BUDEANU