Pilda bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr (Lc. 16, 19-31)

Sfânta Evanghelie din această duminică ne aminteşte mereu de un moment important a vieţii noastre liturgice, deoarece anunţă apropierea postului Naşterii Domnului, un post al bucuriei, unde împletim rugăciunea cu cântecul minunat al colindelor. Mesajul Evangheliei de azi este tocmai cel al milei creştine, virtute prin care s-au mântuit multe suflete. Deşi mila începe să fie pe cale de dispariţie, fiind considerată de unii drept slăbiciune, nu trebuie să uităm că este imposibil să ajungem la asemănare cu Dumnezeu, fără această virtute, deoarece Dumnezeu este milă. Pilda de astăzi ne reaminteşte că nu bogăţia sau sărăcia ne vor mântui, ci fapta cea bună. Au existat în decursul timpului mulţi oameni bogaţi care au înţeles că bogăţia lor este dar de la Dumnezeu şi nu scop în sine şi prin bogăţia lor s-au mântuit.
Au existat şi există mulţi săraci, dar nici sărăcia nu aduce întotdeauna mântuire, deoarece adeseori sărăcia poate fi rezultat al patimilor. Evanghelia de azi ne vorbeşte de doi oameni; unul foarte bogat, dar fără milă şi unul sărac, dar cu încredere în Dumnezeu. Deşi proveneau din medii diferite, moartea a venit la fel pentru amândoi. Indiferent de averea colosală pe care a avut-o sau de sărăcia lucie, moartea scrie semnul egalităţii între ei. Dincolo, în cer, lucrurile s-au inversat. Săracul a ajuns în rai numit în Evanghelia de azi sânul lui Avraam, unde se odihnea, iar bogatul ajunge după faptele sale în iad, unde se chinuia cumplit.
Importantă pentru teologia ortodoxă este discuţia purtată între bogatul anonim şi părintele Avraam. Învăţăm de aici despre existenţa celor doua stări după moarte precum şi despre modul în care se ajunge în una din ele. Este libertatea noastră de a alege drumul pe care dorim să mergem. Ştim de la început tot ce avem de făcut pentru a ajunge la fericirea veşnică, dar parcă moartea, raiul, iadul, nu ne mai preocupă, cel puţin nu sunt realităţi vitale. Ne preocupă mai mult să obţinem cele necesare traiului decât cele necesare mântuirii. Domnul nu spune să nu avem ce trebuie pentru derularea vieţii, dar ne îndeamnă să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu. Bogatul din pilda de azi, putea cu puţină milostenie să se mântuiască, dar indiferenţa şi egoismul, alimentate de un trai fără grijă au făcut ca el să nu vadă problemele aproapelui. De multe ori suntem tentaţi să procedăm la fel, trecând nepăsători pe lângă cei ce au nevoie de noi. Adeseori un ban micuţ dăruit atunci când e nevoie poate salva o viaţă. Trebuie să învăţăm să dăruim cu drag, aceasta fiind soluţia ieşirii dintr-un univers egoist unde eu sunt totul. Am citit cândva o întâmplare cu un tânăr care a murit şi a ajuns în iad. Îngerul său păzitor căuta mereu în cartea vieţii sale o faptă buna prin care să-l poată scoate de acolo. În cele din urmă a găsit, şi mergând înaintea lui Dumnezeu spuse: acest om nu este chiar atât de rău, deoarece odată nu a omorât un păianjen. Dumnezeu răspunde: un păianjen a ajutat, de un păianjen să fie salvat. A trimis astfel Dumnezeu un fir din plasa uni păianjen ca să-l scoată din iad, iar omul bucuros s-a prins de fir şi a început să urce, dar a observat că şi alţii au început să urce pe acel fir, iar din acel moment preocuparea lui nu a mai fost să urce el, ci să-i împiedice pe ceilalţi să nu poată urca şi în acel moment firul s-a rupt. Omul a uitat de ce a ajuns în iad şi deşi era în locul de chin totuşi nu s-a lecuit de egoism.
Dumnezeu aşteaptă să dăruim după posibilităţile noastre, nu cere nimănui să ajungă sărac, dar doreşte ca fiecare după putere să dăruiască, împlinind cuvintele Sfintei Liturghii ale Tale dintr-u ale Tale, Ţie-îţi aducem de toate şi pentru toate, deoarece toate sunt de la Dumnezeu şi dăruind, toate se întorc la El.

Pr. Tudor BUDEANU